Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta gif reaction

Get over it...

Deci a trecut mai bine de jumătate din ianuarie și eu mi-am amintit de blog... Adevărul e că aflându-mă în mijlocul sesiunii și cum eu am o cădere nervoasă, cum fac de obicei în acestă perioadă. Mă liniște faptul că mai am puțin și o șterg din orașul ăsta posomorât să o vad pe cea mai iubită persoană... mama.
Dar nu depresia mea semestrială e motivul acestui articol, după cum știți(sau nu). Cred că am undeva jumătate de an de când m-am făcut vegetariană. Atunci am luat o hotărâre esențială, să nu devin una din veganele clișeice care își impun viziunile asupra altor persoane. Niciodată nu m-am gândit că voi fi de partea cealantă a baricadei. Consider că sunt deja suficient de matură încât să i-au astfel de decizii, și daca mama e cumva licențiată să îmi critice noul stil de viață, ceilați oameni, nu sunt.
Totuși se găsesc "binevoitori" care-mi tot încercă să-mi predice viziunile lor, chiar dacă eu nu le-am cerut asta. Chiar cred că un nerd, ca mine nu s-a informat despre sub…

După 2+ ani de studenție în România

Recent am sosit acasă, și cu un călduros bun venit, vameşii noștrii m-au întâmpinat cu o oră de aşteptare. Să mai omor timpul am început o conversație cu o doamnă. Una după alta m-a întrebat unde învaț și ce. Am fost surprinsă să aflu că știe unde e Petroșaniul sau cel puțin știa că e departe. Dar și mai surprinsă am fost când ea a ridicat sceptică din sprâncene, după ce i-am spus că sunt anul trei la facultate, mi-a spus că nu arăt și asta a fost un compliment extrem de plăcut, mai ales că nu dormisesm toată noaptea iar machiajul meu era deja de mult împraștiat pe fața, iar eu eram prea obosită să-mi pese. Oricum discuția dată m-a pus pe gânduri... Chiar sunt în al treilea an la facultate și am fără o luna jumate 22 de ani, iar eu tot nu sunt matură, sau cel puțin nu mă simt. Deci sunt acum nevoită să fac retrospectiva întregii mele experienţe studențești, nu numai a anului că tot o fi sfârșitul lui.
M-am schimbat atât de mult în acești doi ani și un sfert(calendaristic vorbind) atâ…

Nonsens

Ok, nu știu ce m-a apucat... sincer nu pot spune. Dar după recenzia lui Outlander, m-am gândit să mai postez ceva. Îmi place sunetul degetelor mele în contact cu tastatura, și după o zi obositoare la sală plus calculul unei poligonații,( credeți-mă nu vreți să știți ce e aia). Sunt cam obosită și am nevoie de acestă mică plăcere care la moment e cea mai bună terapie. Sunt eu un pic nebună, dar prea zgârcită să mă duc la un psiholog, și probabil oricum o să fiu expediată ori la casa de nebuni ori afara din cabinet, evident fără să-mi găsesc locul. Rămâne blogul meu să sufere, ei bine și tu ai dat click pe asta, n-am ce să-ți fac. Mă simt ca empty înăutru, lucrurile care acum câteva luni ar fi trezit ceva umanitate în mine acum în cel mai bun caz mă amuză iar cel mai rău nu-mi provoacă nimic... chiar nimic. Citeam cartea sus menționată, fără să-mi pese prea mult, și e o carte care te cam obligă să-ți pese, am fost recent martora unei scene, care cum am spus m-ar fi înfuriat, cel puțin,…

Dulce si cruda inocenta

Se apropie și sfârșitul acestui an, un an cu de toate. Am avut o vacanță de vis, totuși vara a început cam nașpa și asta a cam eclipsat-o. În ultimii doi ani m-a apucat un pesimism și apatie terbilă, parcă nu mă recunosc câteodată. În general ultimii doi ani m-au lovit din plin.
M-am maturizat în schimb. Până nu de mult trăiam într-o frumoasă inocență, era dulce dar curdă într-un fel. Da, am avut și momente bune, dar parcă lipsește o piesă ca să-mi găsesc un echilibru. Bine că mă apucă sesiunea și n-o să am timp să mă mai gândesc la toate prostiile. Veste bună, depresia mi-a readus muza și pentru prima oară nu găsesc shitty, ceea ce scriu.
Petroșani îmi provoacă ba nervi, ba fericire, sau mai bine zis oamenii de acolo. Iar acasă, e atât de trist. Nu pot ierta casa că s-a schimbat atât de tare, cât timp am lipsit. Topografia mă amuză și confuză, oarecum.... merg eu mai departe cu încă o facultate după asta.  Nu știu ce aș putea dori într-un nou an. Poate doar abilitatea de a trece mai…

Fata de zahar 2

Afară e frig. Un frig, care te moleșește. Te face să te ascunzi sub pături. Să visezi la vară. Acum ea visează. Picioarele ei sunt de fapt mângâiate de valurile blânde ale mării. Ciorapii nu există. Frigul e doar o iluzie.  Se pierde în amintiri. Azi a fost greu.

Timpul a mers greu. Și gândurile ei la fel. Cafeaua s-a răcit. Ar încălzi-o, dar oare mai are sens? Se ascunde sub pături. Are un mic moment de siguranță. Liniște. Îi place. Părul ei mătăsos alunecă pe obraji. Ca o mângâiere caldă. Aproape aude o voce. O amintire frumoasă. De când era mică. La fel de dulce ca zahărul. Cu bucle blonde și ochi nevinovați. S-au schimbat multe. Încă e dulce. Așa pare. Încă mai are bucle vii prin cap. Un zâmbet vesel. Însă ochii. Ochii privesc. Nu zic nimic. În ochii care reflectau atâta pasiune și dragoste, abia de a mai rămas ceva. Se simte pustie. Unde a dispărut? Și de ce? Are răspunsuri pentru tot. Însă ce să facă cu răspunsurile? E o întrebare...
Lasă asta. Se va gândi la asta mai târziu. N…

Fata de zahar

Luni, dimineaţa... câteva secunde până sună alarma. Ea e trează, visează un somn impus. E partea favorită a nopții. E unicul lucru pe care îl poate controla, așa că savurează. Șase fix, sună alarma, în sfârșit... Mâna ei palidă se întinde instinctiv spre telefon, și oprește melodia. E liniște din nou, și ea stă încă în pat. Aici poate fi vulnerabilă, nimeni n-o vede... însă se scoală oricum. Aprinde lumina, asta îi rănește ochii, însă se forțează, ea poate să se forțeze. În fața oglinzii, părul ei e un dezastru, fața ei arată mai rău. Se spală cu apă rece însă nu o ajută. Se forțează din nou, ea poate.
Începe rutina de dimineață. Patul, și cafeaua... și cea mai bună parte machiajul. Cum fiecare mișcare a pensulei capătă încredere, ca un războinic ce se marchează cu vopsea pe fața înainte de luptă. Fiecare zi e o luptă.... Asta o face să ofteze. Alungă totul din cap, dacă va plânge de dimineață, nu-i de nici un folos să plângă de dimineață. Autocontroul e totul. Pune hainele pe ea, ca…

Red Queen

M-am apucat de cartea asta fiindcă simplu mi-a plăcut coperta, foarte serios și matur motiv...
Am citi descrierea pe Goodreads și mi-a amintit în mod  ciudat de mult de o povestioară pe care am scris-o când aveam în jur de paișpe ani. Mai târziu am șters toate copiile de pe calculatorul meu vechi, care acum din fericire e nefuncționabil, apoi în mod dramatic i-am dat foc unicei copii tipărite. Nu știu cum dorm noaptea...
Și despre carte...
Ei aici vorba de două rase diferite unii au sânge argintiu și pot au puteri gen X-men, și sunt și o rasă inferioară cu sânge roșu fără puteri, care bineînțeles sunt subjungați de aștea argintii. Ei bine eroina noastră Mare, cam prostuță chiar și pentru stadartele YA, posesoare de sânge roșu(evident) se trezește brusc cu puteri de a controla volții. Dintr-un motiv tâmpit e obligată imediat să se căsătorească(sounds like my nightmare) cu un prinț argintiu. Fata e prinsă într-un fel de intrigă politică și cu citatul ăsta al autoarei pe care îl găsem m…

How to become a villain

All the good old stories begin that way.A special one, who is destin to save the world, from evil.The hero who must fight to the villain. The good guy succedes, gets the girl, and everyone lives happily ever after. But what about that villain? The mastermind guy, who planned all this. We have to give him some credits, I mean… waw! He had the perfect plan for world control and genocide. And he fails because some arrogant douchebag, who seriously thinks his special, gets in his way. Men… heroes are assholes, really boring assholes. When villians are much more delightful. I don’t know about you, but I rather read about a villain, instead of yet another story about the hero and bla, bla… If you are like me, the you are in the right place. Because this isn’t the story about heroes and love. This is the original of a villain. This is the story about me!

Superstitii on Saturday

Today is a special day! Why? I have no clue. 
Când ai prea multe idei(ca mine) ajungi în cele mai întunecate zone ale netului. Pe site-turi de numerologie și superstiții. Cum eu sunt un sceptic convins, pai atât de convins că găsesc o placere reală să citesc superstiții în care oamenii încă cred și probabil încă vor crede. I know exactly why I walk and talk like a machine. So, ori universul a decis să îmi joace câteva farse cu coincidențe și numere. Ori e ceva dubios la mijloc. Deci știți chestile alea cu ora exactă? Ei bine a fost de ajuns să intru doar o dată, bine de mai multe ori pe un astfel de site, că am și început să văd numai ore exacte de la 8 diminața până la 12 noaptea, măcar când dorm am scăpare.
Și din pricina asta, plus mai multe coincidențe, viața mea prinde conturul unei telenovele în curs de apariție. Mă simt ca atunci când eram urmărită de pisici negre. Pfff... mă duc să mă uit la Supernatural...

My music taste part 3

Nu credeam ca o sa fie si partea a treia, dar uite dupa 1 și 2, trebuie să fie și 3, nu?
M-am gândit eu că nu e chiar patriotic din partea mea să ascult doar muzică în engleză, așa că răscolind prin playlist în căutarea melodilor în limba maternă, am găsit destule. Deci și articolul dat se va împarte în două... într-un fel.
Deci prima parte în stilul clasic al pieselor pozitive românești.
Și a doua cu Ion și Doina Teorodovici, cred că sunt unica persoana din univers care face jogging sau sală în timp ce ascultă cântecele respective. I need help...!

My music taste part 2

După primul articol, în care în mod subtil mi-am promovat cântecele preferate. Vine și partea a doua. Nu mai critic gusturile altora din două motive. Pur și simplu mii lene și nu are sens până la urmă.
Deci în lista următoare e compusă alternativ din melodii culese din feed-ul meu de pe youtube.
Unele sunt din ele sunt reteta perfecta pentru vremurile când sunt deprimantă și nu știu de ce mă încăpățânez să rămâmn așa

My music taste part 1

Pe la 10-13 ani ascultam muzică pentru care îmi vine să roșesc, dar cum sub lipsită de pigmenți de culoare în obraji, nu mă obosesc. Ascultam ceea ce se difuza pe la radio sau ce asculta toată lumea. Ceva timp a trecut, când am început să înțeleg și eu engleza, dar mai cu seamă să înțeleg ce trebuie să ascult, gusturile mele muzicale s-au schimbat total.
La moment nu am nici un prieten care ascultă ceea ce ascult și eu, mai găsim câteva cântece care fac excepții, dar pe linie generală eu am gusturi toatal diferite. Lucru minunat, cred eu, ce mă irită genrația asta scoasă pe bandă și lipsită de originalitate, care ascultă versurile pline de înțelepciune a lui Kanye West, Nicki Minaj sau Iggy Azalea, nu spun că respectivi sunt niște artiști prosti, dar sunt.
Dar și ăia sunt mai decenți decât maneliștii, ew... doar gândul la astfel de cântece îmi provoacă o greață spontană. Da, gusturile nu se discută. Păcat că după gusturile cuiva poți spune multe despre nivelul cultural și coeficientu…

Contele de Monte-Cristo

A sosit vremea să citesc și eu ceva clasic. Cum Monte-Cristo e de mult pe lista mea de must-read(listă, care în curând, la numărul de tituluri, poate acoperii o carte deja). Nu mă pot gândi la ceva mai tare decât să citești pe plajă sub zgomotul calmant al valurilor.
Iar acum despre carte... E una din cele mai bune cărți citite de mine, da are lacune pe care datorită stilului autorului dar și secolului în care a fost scrisă le poți trece cu vederea. Am avut mereu o slăbiciune pentru cărțile despre răzbunare, oameni puși în fața propriei conștinețe, izolați, care ulterior își recapătă libertatea. Acum vreo cinci ani am citit Papillon de Henri Charriere, o carte pe care o recomand. E bazată pe fapte reale, viața unui deținut francez, care reușește să evadeze de nenumărate  ori până își capată libertatea. Era un pasaj în carte(fiindcă nu o am la mine nu îl pot reda) unde fiind capturat după o evadare Papillon, datorită poreclei sale este amenințat de temnicier că i se va tăia aripile, b…

Nadina pe moarte

Nadin se aseză pe fotliu alb și incomod de moale, pentru cineva aflat prima oară în antreul unui cabinet psihologic, fata era destul de calmă, totala lipsă de anxietate se datora nervilor tociții bine timp de 19 ani. Nadin considera sincer că e ultima persoană care ar avea nevoie de orice fel de ajutor ”Știu că-s nebună, dar m-am împăcat cu ideea.”

Despre dragoste & co

Well, asta e o surpriză, să scriu eu despre dragoste! Cum probabil ați observat, dacă mă urmăriți, nu sunt genul romantic. De multe ori am strâmbat din nas când primeam un buchet de flori sau ciocolată, câteodată mă încăpățânam să plătesc pentru mine, când ieșeam la un suc. Habar nu am de ce făceam asta, și de ce e neapărat un lucru rău. Dacă mie pur și simplu nu-mi place ciocolată(și chiar nu-mi place) și nici n-am chef la moment să pretind că-mi place, iar dacă pur și simplu îmi face o reală plăcere să plătesc pentru mine, de ce nu? No, poate mai bine să fiu pițipoanca clișeică ce stă la buzunaru' lui tati? Ei bine, aici se încep stadartele duble, conform sutelor de meme-uri despre subiect văzute pe 9gag și din alte surse. Să trecem la oile noastre: Love is complicated!

Și în toată chestia asta, înșelatul e mare mea problemă, știu că e des întâlnit și nu pot face absolut nimic ca să opresc , dar tot mă enervez fără efect. Eu care sunt  loială și cinstită, plus că am o conștiiță,…

Din Nice: primele impresii

Mai mult ca sigur mi-am pierdut toți prietenii când aceștea au aflat că urmează să-mi petrec restul verii în Nice. But, it's totally worth it!

Aici, chiar și după ce m-am ars serios la soare, încă am impresia că aș fi albinoasă, comparându-mă cu localnicii bronzați bine. Începând cu clima total opusă celei din Petroșani și terminând cu un nou fus orar, metabolismul meu încă exprimă WTF! 
Însă trec peste tot, aș fii nesmițită dacă m-aș plânge. Stau într-o clădire în stil barok,( cred că ăsta e termenul potrivit), cu un nume poetic Palazzo del Sol.
Îmi dă impresia că mă aflu în conacul vechi a unei familii burgheze: de la ascensor până la scările în spirală și ușile grele și mari din lemn, dar cel mai mult la casa asta, îmi place geamurile imense cu priveliștea directă spre mare... waw!
Încă nu am văzut mare lucru în oraș, am fost până la mall, că tot sunt reduceri și pe plajă bineînțeles. Încerc să mă învăț să înot dar până la moment îmi iese foarte bine să fac scufundări involunt…

Dragonul Maiestatii Sale

Când am început cartea, habar nu aveam despre ce merge treaba în ea. Citisem o recenzie cu ceva timp în urmă și conform titlului e cu dragoni, pentru mine asta e un motiv suficient... căci simplu ador dragonii.
Slava zeilor am terminat-o, nu mi-a fost atât de greu să termin o carte de la Anna Karenian încoace, și nu pentru că ar avea complexitatea lui Tolstoi în ea, dinportivă e ușurică și chiar simplistă din unele puncte de vedere. Dar nu m-a prins absolut de loc, abia dacă am memorat vreo două trei personaje, citeam zeci de pagini fără să pricep o boabă, de parcă era chineză curată. Oricum ideea principală a cărții am înțeles-o. Ideea e chiar superbă, imaginati-vă războaile lui Napoleon cu dragoni, yeah! Într-un fel cartea e steampunk, sau ceva de genul(doar pretind că aș știi toate genurile literale). Ei, bine pentru cineva cu iamginație, lupte pe dragoni giganți în aer pare o imagine superbă. Dar, criticul din mine nu poate fi astâmpărat, gravitația... nu poate exista ființe ce c…

Penultimul

Cu putin noroc... vai ce zic! urmeaza un articol lung siripos si cam greu de digerat. I feel so empty right now... Dar in decursul urmatoarelor zile unele chestii devin interesante. Stiu ca iarasi bat campii si nu scriu nimic concret dar o sa aiba sens mai tarziu... cred.
De fapt cateodata scriu un articol numai pentru un gif sau muzica.... hihi

Oarecare

Da știu că joi am o lucrare plus un colocviu, plus că trebuie să scriu un articol cât mine de mare cu aniversarea ASBP, mai am de pregătit o replică fițoasă pentru ocazia asta. But, inspiration has come, and I can't control it!!!
Azi am avut o dispozitie neobișnuit de bună de obicei, mă încrunt la toată lumea de parcă mi-au mâncat prânzul. Și totul pentru o melodie...   Nu mai știu sigur cine mi-a trimis link-ul pentru piesa asta, da m-a prins serios și o tot ascult de atunci. Cum e senzația aia că un cântec e scris pentru tine, păi asta e acum ce simt.


Asta-i pentru cei ce încă plâng,
Asta-i pentru inimi ce se frâng,
E pentru cei care dau,
Nu contează cât iau și nu le pasă cât strâng.

Ador partea asta... Mă rog trecem la lucruri mai puțin plăcute Cum se apropie sesiunea și nervii mei sunt puși la încercare, și știu sigur că nu rezistă prea mult. Am hotărât că trebuie să mă învăț să înjur, știu că nu-i prea frumos pentru o domnișoară și deja mă mustră conșniița doar fiindcă m-am gândi…

Le Friendzone

Nu pot să mă abțin... dacă oamenii sunt răi cu mine. Adică WTF!? De când mă țin minte sunt scumpa și dulcea Măduța cu fața de păpușă. I am done... Așa ca vin eu cu un articol răutăcios, că mă pricep la asta, exclusiv pentru sadisfația mea personală.
Deci Le Friendzone... De ceva timp planuiam sa scriu articolul dat, dar ma abtineam, na sa nu fiu rautacioasa, dar pe toti zeii trebuie.
Da, le friendzone poate fi destul de naspa, dar si absolut necesar. Am prieteni baieti cu care doar posibilitatea de a fi ceva mai mult decat prieteni ma face sa ma gadesc la incest. Yeah I'm a terible human being. Dar cu unii din ei am copilarit, si eu nu sunt genu care poate trece peste asta.
Plus am avut un prieten care afirma citez: nimic nui mai rau ca friendzone. Acum respectivul se afla cu succes in enemyzone sper sincer cai fericit.
Ei m-am razbunat si eu putin. Vive le friendzone!!! ...