Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta frustrari

Get over it...

Deci a trecut mai bine de jumătate din ianuarie și eu mi-am amintit de blog... Adevărul e că aflându-mă în mijlocul sesiunii și cum eu am o cădere nervoasă, cum fac de obicei în acestă perioadă. Mă liniște faptul că mai am puțin și o șterg din orașul ăsta posomorât să o vad pe cea mai iubită persoană... mama.
Dar nu depresia mea semestrială e motivul acestui articol, după cum știți(sau nu). Cred că am undeva jumătate de an de când m-am făcut vegetariană. Atunci am luat o hotărâre esențială, să nu devin una din veganele clișeice care își impun viziunile asupra altor persoane. Niciodată nu m-am gândit că voi fi de partea cealantă a baricadei. Consider că sunt deja suficient de matură încât să i-au astfel de decizii, și daca mama e cumva licențiată să îmi critice noul stil de viață, ceilați oameni, nu sunt.
Totuși se găsesc "binevoitori" care-mi tot încercă să-mi predice viziunile lor, chiar dacă eu nu le-am cerut asta. Chiar cred că un nerd, ca mine nu s-a informat despre sub…

Fata de zahar

Luni, dimineaţa... câteva secunde până sună alarma. Ea e trează, visează un somn impus. E partea favorită a nopții. E unicul lucru pe care îl poate controla, așa că savurează. Șase fix, sună alarma, în sfârșit... Mâna ei palidă se întinde instinctiv spre telefon, și oprește melodia. E liniște din nou, și ea stă încă în pat. Aici poate fi vulnerabilă, nimeni n-o vede... însă se scoală oricum. Aprinde lumina, asta îi rănește ochii, însă se forțează, ea poate să se forțeze. În fața oglinzii, părul ei e un dezastru, fața ei arată mai rău. Se spală cu apă rece însă nu o ajută. Se forțează din nou, ea poate.
Începe rutina de dimineață. Patul, și cafeaua... și cea mai bună parte machiajul. Cum fiecare mișcare a pensulei capătă încredere, ca un războinic ce se marchează cu vopsea pe fața înainte de luptă. Fiecare zi e o luptă.... Asta o face să ofteze. Alungă totul din cap, dacă va plânge de dimineață, nu-i de nici un folos să plângă de dimineață. Autocontroul e totul. Pune hainele pe ea, ca…

Despre How to become a villain

A început ca un mic experiment, de aici a ieșit patru pagini. Am cam forțat finalul, recunosc. Dar, cum e prima mea nuvelă în engleză cred că merit iertarea.
Mă simt extrem de tentată să scriu despre good girl gone bad și poate good again. De aici și Nadin și Lilith. De obicei împrumut cu duimul aparențele mele personajelor centrale create de mine, dar de data asta am creat ceva total diferit. Eu cu ambiția mea romantică de a fi perfectă, nu voi putea fi niciodată ca Lilith. De asta am și scris în engleză, în română nici nu știu, nu pot și nici nu vreau să înjur, în engleză îmi vine mai ușor. S-ar putea găsii oameni ofensați în urma lecturii dar, darlings sweet is not my style. Dar mai mult de atât am dorit să pun fața în față cu problemele din Moldova și România, corpuția și abandonul copiilor. Sper că scopul meu a fost atins. Fiindcă nimic nui mai bine decat să finisezi o povestire, când ești intr-un viitor, posibil scriitor.
Link spre doc: How to become a villain

Despre dragoste & co

Well, asta e o surpriză, să scriu eu despre dragoste! Cum probabil ați observat, dacă mă urmăriți, nu sunt genul romantic. De multe ori am strâmbat din nas când primeam un buchet de flori sau ciocolată, câteodată mă încăpățânam să plătesc pentru mine, când ieșeam la un suc. Habar nu am de ce făceam asta, și de ce e neapărat un lucru rău. Dacă mie pur și simplu nu-mi place ciocolată(și chiar nu-mi place) și nici n-am chef la moment să pretind că-mi place, iar dacă pur și simplu îmi face o reală plăcere să plătesc pentru mine, de ce nu? No, poate mai bine să fiu pițipoanca clișeică ce stă la buzunaru' lui tati? Ei bine, aici se încep stadartele duble, conform sutelor de meme-uri despre subiect văzute pe 9gag și din alte surse. Să trecem la oile noastre: Love is complicated!

Și în toată chestia asta, înșelatul e mare mea problemă, știu că e des întâlnit și nu pot face absolut nimic ca să opresc , dar tot mă enervez fără efect. Eu care sunt  loială și cinstită, plus că am o conștiiță,…

The hedge knight

Cum Farseer mă consumă la propriu, am luat o scurtă pauză. Fiindcă intuiesc că voi fi la fel de traumată după ce o termin, cum am fost după Nunta Roșie. *sigh* Drame am în viața reală suficiente. *sigh again*
Așa ca să-mi recreez creierul(să spunem așa) am încercat și eu să citesc o nuvelă grafică.
Niciodată până acum nu am citit un comics cap coadă, nici nu prea am fost tentată. Îmi place să-mi imaginez singură tot ce citesc, iar desenele mai mult mă încurcă decât să mă ajute.
Dar cum era vorba de o nuvele după GRRM, n-am ezitat.
Când credeam că știu care-i treaba cu universul ASoIF,  am realizat cu citirea acestei nuvele că nu știu nimic. Pff... e dea dreptul foarte frustrant, m-a cam lăsat în ceață. Sunt sigură că mi-ar fi plăcut mai mult dacă o citeam sub formă de text și nu comics... Dar trebuie să recunosc a fost o experiență unică... nu cred că o să se repete în timpul apropiat. Și trebuie să apreciez grafica superbă a comicsului, la fiecare final de capitol mi-aș fi dorit să …

The shades of Greyjoy

Ei bine, după cum știți(sau nu) ieri a fost o zi mai specială. S-au împlinit douăzeci de ani, de când o variantă mult mai inocentă și tânără de a mea, s-a hotărât că e timpul să apară pe lume.
De pe la cinșpe ani, am încetat să mă mai bucur de ziua mea, când am realizat că cu fiecare an în plus, nu fac decât să mă apropii de moarte. Cum probabil ați observat I'm in the good mood.
Și cum nu am bani de terapie, și urăsc juranlele, trebuie să-mi descarc energia negativă. Așa că săracul meu blog, e cel care suferă.
Ca un narcisist autetic ce sunt, urăsc să fiu ignorată sau eclipsată de ceva. Iar anul ăsta, cel mai mult m-a enervat faptul, că am auzit mai des despre premiera 50 shades of Grey, mai des decât "La mulți ani".
Ok, acum chiar mi-am pierdut orice speranță în umanitate.
Ceva timp în urmă am scris, un fel de recenzie pentru carte. Eram pe atunci indulgentă(cât de cât). Însă acum după un șir lung de mean articles, am să fiu foarte sinceră în legătură cu cartea dată.

Doar 14

Cum se apropie sfârșitul anului, trebuie sa fac și eu o concluzie generală, de care nu sunt prea încântată. Am avut un an plin de evenimente, plăcute și mai puțin plăcute. Am făcut o groază de greşeli, și am multe să-mi reproşez. Lucrurile nu au ieşit cu mi-am dorit, și astfel a murit copilul din mine.
Cel mai mare regret al meu, nu e faptul că am ajuns să învăţ Petroșani, la MPG, chiar dacă încă mă gândesc serios la posibilitatea de a mă întoarce în trecut și a mă autostrangula când am aplicat aici.

Frustrari...

Cum am spus un mean article de zile mari. S-au adunat ceva frustrări și le voi vărsa cu plăcere perversă pe săracul meu blog. So... let's begin.
Am trăit până nu de mult cu iluzia, că dacă voi respecta toate regulile impuse de mentalitatea societăţii, voi fi cumva eventual recompensată. Mda...
Am fost de mică, fetița cuminte și ascultatoare, dar vai, cu toată modestia am fost fica perfectă.
Well, I'm totally nerd! Chiar dacă, am o dantură perfectă și vedere desăvârșită. Dar, chiar așa, încercând să fiu perfectă și să mulțumesc pe toată lumea, am înțeles că e inutil. Nu poți fi în grațiile tuturor ori cât ai vrea.


“So many vows… they make you swear and swear.Defend the king. Obey the king. Keep his secrets. Do his bidding. Your life for his. But obey your father. Love your sister. Protect the innocent. Defend the weak. Respect the gods. Obey the laws. It’s too much. No matter what you do, you’re forsaking one vow or the other.”
Spre exemplu, am auzit de vreo sută de ori opinia c…