Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta creatie proprie

Sweets to the sweet

Ophelia is a sweet girl, everyone could agree on that. She has warm brown eyes, beautiful pale skin and messy heavy cruls wich seem brown-red in the light, like sun died in her cruls, a fascinating yet terrible death. Once her cruls were gold pure, and smile never left her face, but that was long time ago, it seems like centuries. She was inocent, childlike and naive, completely unaware of the harsh realities of life. But then she broke her heart and dreams, insecurities were born and sadness filled her heart. Yet her whole character is that of simple unselfish affection for her father, brother and ... her lover. Or that is? She did loved once, tremendously, but like a fire in the cold snowy night, that love died. And now is snowing with petals of a rue flower.
Inspired by Hamlet's Ophelia.


recharge

Whenever i feel sad, I open my closet and one by one I put on most stately gowns and dresses, that I possess. I lock the door, so it can be just me and my reflection. So I spend my time, looking at myself... It may be a little narcissistic, and yes, it is. But this is my way to recharge my love for myself, my confidence and my courage. To look at my elegant body, my sweet smile and my perfectly messy hair, I see how I grow up, how I change and how I gain a particular kind of beauty. And it isn't my athletic body or my long hair, it something more. That something that makes me stronger. We all need that, just a time with ourselves, where without intervention from outside, we learn to love the person who looks back at us in the mirror. And for that moment we can take down all your fears and weaknesses, and become who we truly are. And that moment is priceless, we should learn how to live it over and over again.

happiness comes in small doses

Happiness can come anytime, it can start with warm sunny morning, or a giant mug of black coffee, it can be bittersweet taste of an hot lemon pie. We find happiness in small everyday things... Like a delightful awful good book, it may be a hug from our mother, which  says goodbye or a kiss from our lover, that makes us fly,  a hint of a smile from a stranger who walked by.
We are all very happy time to time, when we get that small doses, of happiness pills

Black and white

Is dark outside. The sun had died, a terrible, but yet beautiful death. He died and left a world without light and heat. World is covering in a beautiful white coat. Is so lonely here, in that black and white world, without colours. Not a soul to hear, only a death and peceful silence. There's no hope, and even if it is something, she is too tired to find it. That piece of light that can change everything. She can't be tamed. So is better to survive in a world where she is free that to live in a beautiful golden cage.
Is snowing with white sugar, and she's drinking a black bitter coffee, dreaming alive about that light, somewhere in the world.

Fata de zahar 3

Cad timid câțiva fulgi din cer. Vântul le învârte într-un dans amețitor. E alb. Peste tot. Până și părul ei bogat adăposteș-te zeci de fulgi. Refuză să se topească. E și mai frumoasă așa. Dacă s-ar vedea ar zâmbi. De altfel e tristă. A devenit starea ei naturală. Un zâmbet o costă mult. Și mai mult o doare.
E frig. Și ninge cu zahăr. Însă ea șimte că se topește. Dulcea fată de zahăr... Se topește. Iar ambalajul perfect ce o adăpostește se pricepe perfect să ascundă asta. Inima ei slășuește într-o pustietate. Iar frigul o face și mai rece. Bătăile devin rafifiate. Iar sângele circulă leneș prin vene. Dacă nu s-ar forța ar cădea. E încă în picioare. Pe cât timp? E un mister și pentru ea. E rece. Respiră greu. Se simte rău. Ar fi din cauza frigului de afară sau a celui din interior? Îmbrățișează însă această stare. O face să se simtă umană. Chiar dacă doare. E frumos. Ca un apus sângeros, când soarele moare încet lăsând în urmă culori vii. Acum însă cerul e în ceață. Până și soarele s-a…

Bittersweet

On the wood table was a old magazine and a cup of cold tea.  She was starting at the girl on the cover,  a pretty one. She was pretty too,  even on the worst days and even when she was so broke inside  that she found hard to breathe. But,  unlike that girl, on the cover, she didn't laugh, she faked so many smiles that she forgot how to truly laugh. Oh, sad pretty little girl... 
So...  right, in all her acts,  less that one.  One thing, so human-wrong,  but so awful from her perspective.  It was eating her down to her bones. Her heart grow colder by the day.  And everything else didn't matter anymore. She used to tell herself,  that she can fix it,  but that didn't work anymore.  All her hopes and dreams just flew away in the wind. Her tea was bittersweet,  but she hated it, because it was cold.

Fata de zahar 2

Afară e frig. Un frig, care te moleșește. Te face să te ascunzi sub pături. Să visezi la vară. Acum ea visează. Picioarele ei sunt de fapt mângâiate de valurile blânde ale mării. Ciorapii nu există. Frigul e doar o iluzie.  Se pierde în amintiri. Azi a fost greu.

Timpul a mers greu. Și gândurile ei la fel. Cafeaua s-a răcit. Ar încălzi-o, dar oare mai are sens? Se ascunde sub pături. Are un mic moment de siguranță. Liniște. Îi place. Părul ei mătăsos alunecă pe obraji. Ca o mângâiere caldă. Aproape aude o voce. O amintire frumoasă. De când era mică. La fel de dulce ca zahărul. Cu bucle blonde și ochi nevinovați. S-au schimbat multe. Încă e dulce. Așa pare. Încă mai are bucle vii prin cap. Un zâmbet vesel. Însă ochii. Ochii privesc. Nu zic nimic. În ochii care reflectau atâta pasiune și dragoste, abia de a mai rămas ceva. Se simte pustie. Unde a dispărut? Și de ce? Are răspunsuri pentru tot. Însă ce să facă cu răspunsurile? E o întrebare...
Lasă asta. Se va gândi la asta mai târziu. N…

When snow was sugar

There was a time when snow was sugar, it fall quietly  from the sky. We were younger,  more fragile in the way. We lived in the state of fairytale. We were that beautiful princess, whit golden hair,  or the brave knight, who slays the dragon, the hero who start his quest. We haunt forest in the night,  surrounded by the howl of wolfs and light of moon.  We dreamed, and dreamed... About a love that last forever and that delightful happy ending. But now  that sugar snow melt. What happened between then and now? Is simple our dreams become so small. The colors just wiped form our eyes.  And everything become like ashes blend with mud. 

Fata de zahar

Luni, dimineaţa... câteva secunde până sună alarma. Ea e trează, visează un somn impus. E partea favorită a nopții. E unicul lucru pe care îl poate controla, așa că savurează. Șase fix, sună alarma, în sfârșit... Mâna ei palidă se întinde instinctiv spre telefon, și oprește melodia. E liniște din nou, și ea stă încă în pat. Aici poate fi vulnerabilă, nimeni n-o vede... însă se scoală oricum. Aprinde lumina, asta îi rănește ochii, însă se forțează, ea poate să se forțeze. În fața oglinzii, părul ei e un dezastru, fața ei arată mai rău. Se spală cu apă rece însă nu o ajută. Se forțează din nou, ea poate.
Începe rutina de dimineață. Patul, și cafeaua... și cea mai bună parte machiajul. Cum fiecare mișcare a pensulei capătă încredere, ca un războinic ce se marchează cu vopsea pe fața înainte de luptă. Fiecare zi e o luptă.... Asta o face să ofteze. Alungă totul din cap, dacă va plânge de dimineață, nu-i de nici un folos să plângă de dimineață. Autocontroul e totul. Pune hainele pe ea, ca…

Despre How to become a villain

A început ca un mic experiment, de aici a ieșit patru pagini. Am cam forțat finalul, recunosc. Dar, cum e prima mea nuvelă în engleză cred că merit iertarea.
Mă simt extrem de tentată să scriu despre good girl gone bad și poate good again. De aici și Nadin și Lilith. De obicei împrumut cu duimul aparențele mele personajelor centrale create de mine, dar de data asta am creat ceva total diferit. Eu cu ambiția mea romantică de a fi perfectă, nu voi putea fi niciodată ca Lilith. De asta am și scris în engleză, în română nici nu știu, nu pot și nici nu vreau să înjur, în engleză îmi vine mai ușor. S-ar putea găsii oameni ofensați în urma lecturii dar, darlings sweet is not my style. Dar mai mult de atât am dorit să pun fața în față cu problemele din Moldova și România, corpuția și abandonul copiilor. Sper că scopul meu a fost atins. Fiindcă nimic nui mai bine decat să finisezi o povestire, când ești intr-un viitor, posibil scriitor.
Link spre doc: How to become a villain

How to become a villain

All the good old stories begin that way.A special one, who is destin to save the world, from evil.The hero who must fight to the villain. The good guy succedes, gets the girl, and everyone lives happily ever after. But what about that villain? The mastermind guy, who planned all this. We have to give him some credits, I mean… waw! He had the perfect plan for world control and genocide. And he fails because some arrogant douchebag, who seriously thinks his special, gets in his way. Men… heroes are assholes, really boring assholes. When villians are much more delightful. I don’t know about you, but I rather read about a villain, instead of yet another story about the hero and bla, bla… If you are like me, the you are in the right place. Because this isn’t the story about heroes and love. This is the original of a villain. This is the story about me!

Nadina pe moarte

Nadin se aseză pe fotliu alb și incomod de moale, pentru cineva aflat prima oară în antreul unui cabinet psihologic, fata era destul de calmă, totala lipsă de anxietate se datora nervilor tociții bine timp de 19 ani. Nadin considera sincer că e ultima persoană care ar avea nevoie de orice fel de ajutor ”Știu că-s nebună, dar m-am împăcat cu ideea.”

Cand te nasti in secolul gresit...

Ei bine, fiindcă tot e unu noaptea și somnul nu vrea sa vină, vine imaginația.
N-am mai scris de o veşnicie pe aici, dar eu oricum, mai devreme sau mai târziu revin, mereu revin.
Nu mai știu de câte ori am auzit fraza asta Studenția e cea mai frumoasă perioada a vieţii. Tot aştept să văd și eu cât e de frumoasă, dar nici un efect.
În fine nu de asta sunt aici, ci să mă plâng niţel.
Nu sunt în nici un caz conservatoare, ba chiar din potrivă, sunt puțin nihilistă(de fapt ceva mai mult). Dar aud și chiar văd lucruri pe care can't unsee and unhear, care mă fac să realizez, că de fapt sunt o sfântă. Știu deja că modestia nu se numără printre calităţile mele, dar în schimb mă pot lăuda cu alte. Sunt un fel de combinație dintre Ned Stark, Stannis Baratheon, și Scarlett O'Hara, daca așa ceva e posibil eu sunt persoana respectivă. Deci pentru cine n-are idee cine sunt respectivii, am să-i descriu cât de bine pot. Onoare, dreptate și ambiţie. Trei citate ca sa-i descriu pe cei trei și …

Introspectie - alter ego

Acum sunt sigură, Universul complotează împotriva mea, că trebuie cumva să-mi explic ghinionul de ieri... Și de parcă asta nu era de ajuns, sunt cuprinsă de o criză de creativitate.
Mi-am propus anul acesta, să mă apuc serios de treabă, și să scriu o carte, dar uite că planurile mele nu merg exact cu mi-am dorit.
În speranța că voi trezi din hibernare imaginația mea, m-am hotărât să fac o introspecţie a personajului Mădălina Basarab(alter ego).
Deci let the game begin...
*Eu par o persoană destul de calmă, și chiar indiferentă, dar puțini ştiu, că am o latură colerică bine definită, care ar fi în stare, să pună în practică all my dark thoughts. Deci cu siguranţă împrumut această trăsătură.
*Sunt o narcisistă incurabilă, o menţionez pentru a o mia oară.
*I'm totally nerd! În cel mai clișeic mod posibil, doar că am o vedere perfectă și dantură desăvârșită.
*Eu mereu spun adevărul, și dacă nu-l spun atunci tac. Sunt o mincinoasă teribilă, și dacă cumva reuşesc să spun o minciună, mă…

Am sa scriu o carte...

De fapt, am să scriu două, și mai concret m-am apucat să le scriu de ceva timp.

Mulţi din prietenii mei, la vârsta asta, nu știu ce vor să facă cu viața lor. Eu mereu am știut, sau mai precis am știu în clasa șaptea, când brusc, m-am hotărât că voi fi scriitoare. A fost o realizare simplă, când mi-am dat seama că ar trebui să distribui poveștile ce mi se înfiripau în minte, altfel îmi va exploda capul. De atunci am scris ceva povestioare, citite excluziv de un cerc restrâns de persoane. Am primit feedback-uri pozitive, dar totuși, n-am putut să înfrâng cel mai aspru critic, eu însumi. Chiar dacă o parte narcisistă a mea este foarte mândră de realizările mele, o parte pragmatică din mine știe că mai am mult de lucrat.

Și mai am un inamic mare, plictiseala, brusc mă pot plictisi de povestea la care lucrez. În trecut am renunțat la multe idei doar fiindcă m-au plictisit, sau nu mi s-au mai părut la fel de bune ca la început. Dar acum vreau să duc lupta asta până la capăt, vreau să scriu…

Autoanaliză

M-am născut pe 14 februarie, la malul Prutului, cu curenţii săi zgomotoşi. Într-o zi de marţi, cam pe la 5 p.m., când iarna îşi suflă ultimele îngheţuri, iar primăvara pare mai departe ca niciodată.
E destul de ciudat să te naşti de ziua îndrăgostiţilor, şi mai ciudat este să fii botezată cu un nume celebru. Plăcut şi ciudat în acelaşi timp, fiindcă ori de câte ori mă prezentam cuiva, mă examina cu un semi zâmbet greu de definit, iar când într-o conversaţie pomenea de ziua mea, urma o întrebare universală. "Chiar!? Eşti îndrăgostită?" Niciodată nu prea am înţeles rostul ei, dar m-am învăţat să zâmbesc când o aud, şi asta m-a făcut să fiu mândră de datele mele personale, care sunt atât de speciale. Nu cred că 14 februarie a influenţat cât de puţin asupra norocului meu în dragoste, din potrivă a dezvoltat o incredibilă capacitate narcisistă. Plus şi o dorinţă de a-mi depăşi condiţia, măcar prin vise scurte şi simpliste de copil,  care nici în ziua de azi nu m-au părăsit.
Şi a…