Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta citate

#Girlboss

Sunt absolut sincer când spun că abia am așteptat să pot scrie și eu ceva aici. Deci revenind cu un brand new design pentru blog și o recenzie proaspăt scoasă din cuptor.
Deci... in real life, nu există așa ceva ca dragoste la prima vedere, nici nu trebuie să insit pe subiect. Însă când vine vorba de cărții, dragostea de la prima vedere este mai reală și palpabilă ca ecranul din fața ta. Eu știu. Deoarece cum am văzut cartea asta am știut că o să-mi placă. Deși nu sunt adepta cărților motivaționale și de autoeducare, gen "Cum să fii milionar". #Girlboss mi-a plăcut și încă enorm. Chiar mi-am luat o agentă și un pix și am notat fiecare citat care-mi făcea cu ochiul, țin să precizez că nu am mai făcut asta niciodată cu altă carte. Fiindcă am știut de la bun început că o sa-mi placă foarte mult, și așteptările mele au fost pe măsură.
Mi-a placut enorm structura cărții, mai ales modul în care se începea fiecare capitol, cu o ilustrație și o pagina complet neagra cu citate cores…

summer and books

Și s-a dus vara! Am puține regrete în viața mea scurtă de 21 de primăveri. Dar cel mai mare regret este faptul că nu m-am născut undeva mai aproape de ecuator. Ador vara, soarele și marea... probabil de asta stau în cel mai ploios oraș din România. Chiar dacă nu am postat recenzii în ultimile luni, totuși am găsit timp să citesc ceva. Deci să fac și eu scurte recenzii asupra cărților citite.

Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher-Stowe 
Cu ceva timp în urmă mama îmi vorbea de cartea dată, mi-a fost rușine să-i spun că nu o citisem. Mi-a plăcut foarte mult subiectul cărții chiar dacă nu mai e actual (oarecum). Din păcate rasismul e încă prezent și societatea noastră încă mai are nevoie de astfel de opere. Nu prea am ce sa spun despre subiectul și stilul cărții, e formulat bine și concis. Chiar dacă am găsit câteva lacune pe aici pe colo. Cum spun mereu, personajele sunt cele care construiesc povestea, iar aici avem cel mai bun exemplu. Lupta pentru libertate și însăși dragostea pentru f…

Rosu si negru

Bucurie mare, am început să învăț în sfârșit lucruri care au legătură cu topografia. Dar chiar și așa nu pot să-mi iert că citesc puțin. O să fiu un topograf al naibii de citit, zdrobim toate clișeele. Roșu și Negru e o carte uriașă filozofică și greoaie. Mi-a luat aproape două săptămâni să o termin, deoarece primul volum e foarte plictisitor, dar cum am dat de al doilea a și început veselia. Cartea se învârte în jurul lui Julien un tânăr de proevidență modestă dar foarte ambițios și cu pată pe Napoleon. Julien e foarte bine construit ca personaj, e plin de defecte și asta găsesc eu e fascinant... oarecum. Deși de multe ori mi-a plăcut de Julien, ca atare pentru voința lui puternică de a-și depăși condiția. Chiar având parte de o concurență neloianlă, îl găsesc exagerat de filistin și egoist. Relația lui cu doamna Renal mi se pare abuzivă. Pe când mi-a plăcut să citesc despre zbucimul pe care l-a simțit cu domnișoara La Mole. De fapt Mathilda e preferata mea până într-un moment. Mi-…

Dune: Mantuitorul Dunei

Chiar dacă am revenit la monotomia impasibilă, totuși nu-mi permit să nu citesc. Deci, cum fiind prin trecere la Deva la un târg de carte, cum să mă abțin și să nu-mi i-au una? Și pe dracu... 17 lei, pe o carte, prefer să țin post negru o zi, de cât să mă simt vinovată că n-am luat-o.
Am terminat Mântuitorul Dunei, acum câteva minute, după ce ceasuri întregi azi nu am putut să las cartea din mână. Aseară somnul avea o strategie și infanterie puternică, așa că voința mea sprijitită slab de cafea a cedat ușor, și am adormit. De aceea m-am ambiționat să termin cartea azi, chiar dacă am fost puțin ocupată cu vizitele mele prin campus, pauzele de yoga și răsfoirea relativă a cursurilor.
Deci ce pot spune despre Mântuitorul Dunei.... Hmm... sincer mi-a plăcut mai mult primul volum, dar și ăsta nu a fost rău. Am fost mereu fana complexității personajelor, dar ca și în primul volum personajele din Dune, au rămas un mister pentru mine. Le-am analizat până la cele mai mici detalii, dar oricum …

Dune

Deci, am terminat și eu Dune, de aproape două săptămâni m-am luat la trântă cu ea și nu o puteam termina, dar uite că azi dimineață înainte să deschid bine ochii am deschis cartea.
Am sentimente contradictorii legată de ea. E complexa cu multe subtraturi și o mulțime de termeni greu de înțeles. E nevoie de o maturitate în lectură ca să o înțelegi până la sfârșit. Însă pe lângă toate subtextele și mesajele ascunse, plot-ul este bine definit, ascuțit ca tăișul unei săbii.
Ador cărțile complexe cu îmbinării dintre medieval și și un posibil viiitor, în organizare socială. Și Dune, pe lângă faptul că e una dintre cele mai bune cărți sci-fi, din toate timpurile, are și izul specific, care acapără cititorul. Într-un viitor îndepărata când oamenii au cucerit Universul populând numeroase planete, renunțând la inteligența artficială, antrenând însă oameni cu capacități logice extraordinare pentru a înlocuii calculatoarele. Universul este guvenrat sub monarhie, ce este susținută sau zdruncinat…

Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Contele de Monte-Cristo

A sosit vremea să citesc și eu ceva clasic. Cum Monte-Cristo e de mult pe lista mea de must-read(listă, care în curând, la numărul de tituluri, poate acoperii o carte deja). Nu mă pot gândi la ceva mai tare decât să citești pe plajă sub zgomotul calmant al valurilor.
Iar acum despre carte... E una din cele mai bune cărți citite de mine, da are lacune pe care datorită stilului autorului dar și secolului în care a fost scrisă le poți trece cu vederea. Am avut mereu o slăbiciune pentru cărțile despre răzbunare, oameni puși în fața propriei conștinețe, izolați, care ulterior își recapătă libertatea. Acum vreo cinci ani am citit Papillon de Henri Charriere, o carte pe care o recomand. E bazată pe fapte reale, viața unui deținut francez, care reușește să evadeze de nenumărate  ori până își capată libertatea. Era un pasaj în carte(fiindcă nu o am la mine nu îl pot reda) unde fiind capturat după o evadare Papillon, datorită poreclei sale este amenințat de temnicier că i se va tăia aripile, b…

Despre dragoste & co

Well, asta e o surpriză, să scriu eu despre dragoste! Cum probabil ați observat, dacă mă urmăriți, nu sunt genul romantic. De multe ori am strâmbat din nas când primeam un buchet de flori sau ciocolată, câteodată mă încăpățânam să plătesc pentru mine, când ieșeam la un suc. Habar nu am de ce făceam asta, și de ce e neapărat un lucru rău. Dacă mie pur și simplu nu-mi place ciocolată(și chiar nu-mi place) și nici n-am chef la moment să pretind că-mi place, iar dacă pur și simplu îmi face o reală plăcere să plătesc pentru mine, de ce nu? No, poate mai bine să fiu pițipoanca clișeică ce stă la buzunaru' lui tati? Ei bine, aici se încep stadartele duble, conform sutelor de meme-uri despre subiect văzute pe 9gag și din alte surse. Să trecem la oile noastre: Love is complicated!

Și în toată chestia asta, înșelatul e mare mea problemă, știu că e des întâlnit și nu pot face absolut nimic ca să opresc , dar tot mă enervez fără efect. Eu care sunt  loială și cinstită, plus că am o conștiiță,…

Dragonul Maiestatii Sale

Când am început cartea, habar nu aveam despre ce merge treaba în ea. Citisem o recenzie cu ceva timp în urmă și conform titlului e cu dragoni, pentru mine asta e un motiv suficient... căci simplu ador dragonii.
Slava zeilor am terminat-o, nu mi-a fost atât de greu să termin o carte de la Anna Karenian încoace, și nu pentru că ar avea complexitatea lui Tolstoi în ea, dinportivă e ușurică și chiar simplistă din unele puncte de vedere. Dar nu m-a prins absolut de loc, abia dacă am memorat vreo două trei personaje, citeam zeci de pagini fără să pricep o boabă, de parcă era chineză curată. Oricum ideea principală a cărții am înțeles-o. Ideea e chiar superbă, imaginati-vă războaile lui Napoleon cu dragoni, yeah! Într-un fel cartea e steampunk, sau ceva de genul(doar pretind că aș știi toate genurile literale). Ei, bine pentru cineva cu iamginație, lupte pe dragoni giganți în aer pare o imagine superbă. Dar, criticul din mine nu poate fi astâmpărat, gravitația... nu poate exista ființe ce c…

Insomnii + The Grand Budapest Hotel

Când în deplină conștiință consumi o cantitate enormă de espresso după miezul nopții, nui de mirare că apuci ora două cu chef de blogging după un film excelent.
Spre mare mea dezamăgire nu prea am timp de artă (să spunem așa). Sunt înconjurată de ingineri(viitori) IT-ști și alte personalități lipsite de culoarea artei și de orice perspectivă de a o captura. Mă simt și eu ca o cioară albă, dar mai curând roză, fiindcă citesc, desnez scriu și îmi ocup timpul cu o diversitate de lucruri... artistice. Să spun sincer la fel mă simțeam și printre artiști, fiind fascinată practic de matematică și științe exacte... Yeah I love to play un geniu neînțeles... Hihi.
Să revin practic la scopul acestui articol la miez de noapte, scris pe întuneric și luminat doar de monitorul oboositor de alb.
Nu predind că așa fi cinefilă, dar pretind că aș avea gusturi destul de sofisticate, așa că rareori mă impresionează o peliculă cum m-a surprins The Grand Budapest Hotel. Un film genial de stupid, îmi i-au l…

Misiunea Bufonului

Nu-mi vine să cred că am terminat cartea asta. Cum m-am obișnuit scrisă fiind de Robin Hobb, e uriașă, problema a fost că am citit-o pe hârtie, cu e-readerul nu văd diferența dintre 100 de pagini și 1000.

Cu Misiunea Bufonului am văzut, cartea e incredibil de grea, îmi amorțea mâinile. Dar, n-are rost să mă mai plâng.
Cum era și de așteptat cartea e superbă, plină de emoții care te zdruncină. Începe pasiv, și Hobb ne călăuzește ca prin somn spre aventura lui Fitz. Treptat ajungi în mijlocul acțiunii fără să realizezi asta, spre final nu poți să lași cartea din mână, am uitat până și de încheieturile mele dureroase. Fără să realizez am și terminat cartea cu o privire încruntată.
Vorbind despre final mi-a dat atâtea emoții, cu un personaj care-mi place, cred că i se întâmplă ceva, Hobb trollește, apoi chiar se întâmplă ceva... Cred că v-am făcut confuzi... dar, eu mereu încerc să-mi redau emoțiile în urma unei cărți, nu să-i fac rezumatul, urăsc spoilers.
Cartea s-a terminat, și mi-a …

Al cincilea as

Și... ultima recenzie pe azi. Iniţial m-am gândit să fac un articol mare, dar chibzuind puţin am hotărât că la cât de epice sunt fiecare din cele trei cărți merită un articol aparte.
Cum cartea e subțirică și ușurică de fel am terminat-o în mai puțin de patru ore, plus că am citit-o sub lumina unei lumânări s-au revoltat puțin pupilele mele, dar experienţa a fost unică.
Și iarăși mă apuc să laud cartea, Nu știu dacă am menţionat pe aici, dar perioada mea preferată din istorie; e interbelica. Iubesc totul legat de România interbelică, și dacă aș avea de ales, când și unde să mă nasc, atunci asta ar fi destinația mea. Aș renunţa fără remuşcări la toate avantajele tehnologice de astăzi, pentru toaletele burgheze ale acelor timpuri.
Cartea e plasată spre sfârșitul războiului cu mici episoade din anii '38-'39, un motiv în plus să-mi placă.
Magda, care ne căluzește prin lumea ei, e absolut fantastică, am simțit o legătură specială cu ea din prima clipă, în parte că purtăm același n…

O toaleta a la Liz Taylor

Da, încă o recenzie și iarăşi după o carte Rodica Ojog-Brașoveanu, surpriza-i că mai vine o recenzie după aceeași autoare în scurt timp. Mda, am fost harnică în ultima vreme . După setea provocată de .Necunoscuta din congelator, simțeam nevoia să mai citesc ceva de la aceeași autoare.

Când o citești pe Rodica Ojog Brașoveanu e ca și cum ai bea un pahar de șampanie; spumos amărui și elegant, de aceea șimți necesitatea de a mai servi unul și încă unul... Așa o să ajung alcoolică.
Plus că O toaleta a la Liz Taylor e cu Melania, yeah, Melania Lupu, o ador pe bătrânica aia.
Cine a auzit de Rodica, trebuie să fi azuit și de excentrica Melania. O bătrânică extrem de inteligentă, care-i place să mai sfideze legile provocând sau participând direct sau indirect la crime organizate în care sunt implicate obiecte de artă. Farmecul Melaniei este că îi place să o facă pe prostuța și duce de cele mai multe ori oamenii în eroare, manipulându-i discret. Fără să vreau sau de mai defapt premeditat am a…

Ghidul autostopistului galactic

Nici nu mai știu de când m-am apucat de cartea asta. Cred că undeva la începutul lui ianuarie, dar cum aveam pe atunci sesiunea. Plus că cartea-i uriașă. Deci a fost destul de greu să mă lupt cu textul lung și încâlcit. Douglas Adams e un fel de Jonathan Swift al genului sci-fi. Nu poţi lua în serios cartea asta, dar e imposibil s-o ignori.
Sincer nu am crezut că o să-mi placă atât de mult, părea la început(de fapt și acum) un non-sens total.
Dacă la început, mai merge cum mai merge acțiunea cărții. Spre final, autorul rupe firul acținunii, îl încâlceste bine și-l aruncă peste cititor, să se descurece singur. De aia, am avut de câteva ori nevoia să recitesc pagini întregi pentru a înțelege, ce naiba se petrece. Adams e un trickster desăvârşit, lasă soarta unor personaje la voia întâmplării, parcă uitând de ele. De aceea pot doar face teorii ce s-a întâmplat cu ele. Așa puțin cartea m-a lăsat în ceață, lucrurile ce păreau deznodământul suprem al întregii cărți, și pe care parcă se baz…

Red and cold

Cu toți avem zile proaste, însă pentru cineva mai șpeșel(ca mine). Universul s-a gândit că o zi nu e suficient, așa că mi-a oferit o săptămână.
Și da, sunt în sesiune. Până la moment notele mele oscilează cotinuu. Făcând frontul meu emoțional să fie la fel de instabil, ca și capacitatea mea cognitivă.
Iadul aproape-i pe sfârșite, și mi-a mai rămas doar un examen. Pe toții zeii, sper să-l dau și pe ăsta.
Cum ați observat n-am chef de glume, fiindcă mă simt nașpa atât fizic cât și psihic.
Și ce fac eu ca să mă simt mai bine? Evident citesc chestii care mă fac să mă simt și mai prost. Fiindcă...ăăă, nu-mi pot explica.
 So Red Wedding!

<It hurts so much, she thought. Our children, Ned, all our sweet babes. Rickon, Bran, Arya, Sansa, Robb . . . Robb . . . please, Ned, please, make it stop, make it stop hurting . . . The white tears and the red ones ran together until her face was torn and tattered, the face that Ned had loved. Catelyn Stark raised her hands and watched the blood run do…

Citate epice

Fiind un bookholic, am adunat ceva citate. Cei drept erau ba marcate direct în carte, cu vreun pix, ba notate pe vreo foaie pe care o purtam mereu cu mine de parcă era rugăciune, Însă acum în sârșit le așez la un loc, frumos.
Dacă aș putea memora teoria la algebra cu uşurinţa cu care memorez citatele astea, as fi acum doctor în algebră. Dar creierul meu nu funcționează așa(din păcate).
 George R.R. Martin e o mașină de citate, unul din motivele pentru care a devenit unul din autorii mei preferați.

*You think my life is some precious thing to me? That I would trade my honor for a few more years...of what?
*There no men like me theres only me.
*A day will come when you think yourself safe and happy, and suddenly your joy will turn to ashes in your mouth, and you'll know the debt is paid
*Never forget what you are. The rest of the world will not. Wear it like armor, and it can never be used to hurt you
*'Can a man still be brave if he's afraid?' 'That is the only time a m…

Frustrari...

Cum am spus un mean article de zile mari. S-au adunat ceva frustrări și le voi vărsa cu plăcere perversă pe săracul meu blog. So... let's begin.
Am trăit până nu de mult cu iluzia, că dacă voi respecta toate regulile impuse de mentalitatea societăţii, voi fi cumva eventual recompensată. Mda...
Am fost de mică, fetița cuminte și ascultatoare, dar vai, cu toată modestia am fost fica perfectă.
Well, I'm totally nerd! Chiar dacă, am o dantură perfectă și vedere desăvârșită. Dar, chiar așa, încercând să fiu perfectă și să mulțumesc pe toată lumea, am înțeles că e inutil. Nu poți fi în grațiile tuturor ori cât ai vrea.


“So many vows… they make you swear and swear.Defend the king. Obey the king. Keep his secrets. Do his bidding. Your life for his. But obey your father. Love your sister. Protect the innocent. Defend the weak. Respect the gods. Obey the laws. It’s too much. No matter what you do, you’re forsaking one vow or the other.”
Spre exemplu, am auzit de vreo sută de ori opinia c…

Cand te nasti in secolul gresit...

Ei bine, fiindcă tot e unu noaptea și somnul nu vrea sa vină, vine imaginația.
N-am mai scris de o veşnicie pe aici, dar eu oricum, mai devreme sau mai târziu revin, mereu revin.
Nu mai știu de câte ori am auzit fraza asta Studenția e cea mai frumoasă perioada a vieţii. Tot aştept să văd și eu cât e de frumoasă, dar nici un efect.
În fine nu de asta sunt aici, ci să mă plâng niţel.
Nu sunt în nici un caz conservatoare, ba chiar din potrivă, sunt puțin nihilistă(de fapt ceva mai mult). Dar aud și chiar văd lucruri pe care can't unsee and unhear, care mă fac să realizez, că de fapt sunt o sfântă. Știu deja că modestia nu se numără printre calităţile mele, dar în schimb mă pot lăuda cu alte. Sunt un fel de combinație dintre Ned Stark, Stannis Baratheon, și Scarlett O'Hara, daca așa ceva e posibil eu sunt persoana respectivă. Deci pentru cine n-are idee cine sunt respectivii, am să-i descriu cât de bine pot. Onoare, dreptate și ambiţie. Trei citate ca sa-i descriu pe cei trei și …

Leapșa... indiscretă?

Mi-a venit şi mie acum cheful să fac o leapşă şi am găsit una potrivită, regulile sunt simple trebuie să continui fraza

1. Când mă uit spre biblioteca mea…
Oftez şi simt cum îmi creşte nivelul de serotonină în sânge, dacă universul va fi destul de drăguţ încât să mă lase până la bătrâneţe, prefer să-mi petrec acea perioadă cu căni de cappuccino, şi o bibliotecă enormă( şi asta să fie un cuvânt subtil)
2. Atunci când cineva îmi vorbeşte în timp ce citesc…
Îngân şi eu ceva de genul ăhî,şi rămân focusată pe carte
3. Când deschid pentru prima dată o nouă carte…
Îi inhalez aroma.
4. Atunci când păşesc într-o librărie…
Am un mic atac de panică, şi dacă vin cu un scop acolo, îl uit pe moment.
5. Când mi se pune pata pe o carte…
E a mea garantat, prin ce metode, ei bine asta rămâne de văzut
6. Primul lucru pe care îl fac după ce termin de citit un roman…
Dacă a fost o carte bună, ofetez şi regret că s-a terminat, dacă a fost meah, jubilez că am terminat-o
7. Cred că un blog bun de cărţi este acela …

Pe aripile vantului

O carte minunată, o capodoperă, o lectură fascinantă...
Ei, bine mă opresc aici cred că m-am făcut înţeleasă. Mi-a plăcut atât de mult încât sunt sigură că o voi mai reciti şi încă nu odată(apropo am citit-o deja de două ori).
 Sigur la moment e cartea mea favorită, are totul pentru a fii şi eu sunt destul de pretenţioasă. Însă cum Margaret Mitchell e o scriitoare excelentă, ce a reuşit atât de detaliat să construiască fiece personaj cu personalitatea lui, fiecare cadru este atât de bine descris.
În sfârşit am găsit şi eu o carte unde se găseşte personaje complexe cu calităţi şi defecte.
Mi-au plăcut foarte mult personajele principale, Scarlett e minunată chiar şi cu toate defectele ei, mda... dacă mă gândesc mai bine anume defectele o fac minunată. Mereu am simţit repulsie faţa de personajele feminine ce aşteptau să fie salvate de nu-ştiu-ce-prinţ, de aceea recunosc cam ignor romanele clasice de dragoste scrise când femeia făcea doar trei lucruri: copii, curat şi să tacă din gură, ş…