Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Robin Hobb

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…

Nemesis

Vai, cât am așteptat să citesc cartea asta! Am găsit recenzia ei pe un blog și pe loc am știut că îmi va plăcea, a fost un fel de dragoste la prima vedere. Și cum stelele s-au aliniat și universul complotat în favoarea întâlnirii mele cu Nemesis, am reușit să o cumpăr de la Diverta cu doar 10 lei, 10 lei! Ar fi fost un păcat capital să nu o i-au mai ales că oriunde pe net, stocul era epuizat și am luat-o din ultimele două exemplare, sau chiar ultimul, nu sunt sigură.
 Nu pot să spun exact ce m-a atras titlul sau eticheta autorului ca: "Cel mai bun autor american în viață". Dacă mă întrebi pe mine e un titlul care cere mult. Nu am citit niciodată nimic de Philip Roth și curiozitatea mea s-a dublat, după Nemesis sigur o sa citesc mai multe.
Roth, are un stil fluid, ușor și care te agață din prima pagină, nu încarcă cartea cu supra descrieri pompoase sau acțiune pas cu pas, stilul său e monoton și simplu, totuși te atrage ușor. Mi-a adus aminte puțin de stilul lui Robin Hobb, …

Bufonul de Aur

Deci eram prin mall, aici în Petroșani, și cum eu nu trec pe acolo fara sa vizitez libraria și acolo am vazut-o! Pot să jur că o voce îmi șoptea să o cumpăr! Și poate nu faptul că aud voci căre îmi spun să cumpar cărți și eu mă supun dorinței lor ci faptul că am dat fără să clipesc aproape 70 de roni. Privind înapoi: n-am regerete!
Citesc trilogia Fasser și Omul Arămiu de vreo doi ani, cred că e una din puținele serii care încă mă captivează cu fiecare volum. Cel puțin a trecut un an de când am citit Misiunea Bufonului.

Am luat cartea fără să mă gândesc că mi-ar fi foarte greu să-mi amintesc plot-ul unei serii atât de voluminoase, dar cunoscând stilul lui Hobb, nu mi-am făcut griji. Tonul e fluid și monoton, dar nici decum plicitisitor. Mi-a lipsit foarte mult Ochi Întunecați, era personajul meu preferat și mi se upleau ochii de lacrimi ori de câte ori îi citeam numele, sper ca Fitz să nu se lege de nici un animal pe viitor, asta mi-ar frânge inima. Cartea e foarte voluminoasă se înt…

Misiunea Bufonului

Nu-mi vine să cred că am terminat cartea asta. Cum m-am obișnuit scrisă fiind de Robin Hobb, e uriașă, problema a fost că am citit-o pe hârtie, cu e-readerul nu văd diferența dintre 100 de pagini și 1000.

Cu Misiunea Bufonului am văzut, cartea e incredibil de grea, îmi amorțea mâinile. Dar, n-are rost să mă mai plâng.
Cum era și de așteptat cartea e superbă, plină de emoții care te zdruncină. Începe pasiv, și Hobb ne călăuzește ca prin somn spre aventura lui Fitz. Treptat ajungi în mijlocul acțiunii fără să realizezi asta, spre final nu poți să lași cartea din mână, am uitat până și de încheieturile mele dureroase. Fără să realizez am și terminat cartea cu o privire încruntată.
Vorbind despre final mi-a dat atâtea emoții, cu un personaj care-mi place, cred că i se întâmplă ceva, Hobb trollește, apoi chiar se întâmplă ceva... Cred că v-am făcut confuzi... dar, eu mereu încerc să-mi redau emoțiile în urma unei cărți, nu să-i fac rezumatul, urăsc spoilers.
Cartea s-a terminat, și mi-a …

Razbunarea asasinului

Și am terminat cu Farseer! Sunt mândră de mine. Cum bănuiesc eu că Universul a complotat în potriva mea în ultimul timp. Am avut evenimente cu liga și ASBP-ul, plus trebuia să scriu câte un articol aproape la fiecare. Deci, se înţelege de ce am cam tărăgănat cu finisarea trilogiei, mda... dacă stau să mă gândesc, nu am mi-am dorit atât de tare s-o termin. Vestea bună este că există o continuare,  și ce-i și mai tare eu am cartea, însă nu pot crede că am fost atât de proastă încât s-o duc acasă și s-o las acolo.... Pfff... nu mai am răbdare.
Seria asta de cărți mi-a intrat parcă în sânge și a trezit la viața pasiunea mea pentru citit. În fiecare zi abia aşteptam să vin acasă și să pun mâna pe e-reader. Ca pe timpuri am început să-l port peste tot cu mine, cum făceam când eram la liceu.
Cartea asta e extraordinar de captivantă. Chiar dacă acţiunea se scurge lent și practic nu vedem răsturnării de situaţie la fiecare pas, există ceva... Ai impresia că acolo printre pagini, ba chiar la …

Leapșa: Ultimate Book Tag

Chiar dacă am treabă cu duiumul, pe la ziar și la școală, m-am hotărât să vin cu un post aici cel puțin per săptămână.
Și ca să-mi respect promisiunea pe săptămâna asta public și eu o leapsă, fiindcă chiar aveam chef să fac una dar nu găseam timp.

1. Ți se face rău dacă citeşti în mașină?
Oh, da! Dar mă încăpățânez oricum să citesc, când fac o călătorie lungă. Însă cum în ultimul timp nu prea am mers cu mașina, nu mai e o problemă. Citesc în tren, nu e atât de deranjant și când călătorești câte douăsprezece ore, cum fac eu ca să ajung acasă, e mai curând o necesitate.
2. Stilul cărui autor ți se pare unic și de ce?
Pff... Fiecare autor (sau aproape) pe care l-am citit avea ceva unic, dar cred că cel mai mult mi-a plăcut stilul lui George R.R. Martin, iar acum ceva nou îmi place stilul lui Robin Hobb, chiar dacă urăsc persoana I, dar ador și stilul sumbru a lui Thomas Harris.
3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.
Serios!? Harry Potter, o fi fantsy pentru copii dar e mult mai m…

Trilogia Farsser: Asasinul regal

Cred că au trecut mai bine de un an de când am citit primul volum, că am uitat cât de tare mi-a plăcut. La început mi-a fost greu să-mi aduc aminte  detalii, cum ar fi numele persoanjelor, și care-i treba cu ele, dar mi-am revenit repede în forță.
Robin Hobb m-a obișnuit cu stilul ei unic de a descrie lucruri aparent minore întruna, iarăși am citit ce facea Fitz toată ziua, însă cumva monotonia personajului nu m-a plictisit.
Mi-a plăcut felul în care acesta se maturizează, prin greșelile pe care le face, asta îi conferă lui o latură mai umană cu care poți face o legătură. Hobb a depus mult efort la construcția personajului lui FitzChivarly, nu pare clasicul erou dintr-o serie fantsy, cu destinul de a salva omenirea, nu e un erou, chiar dacă are o origine și puteri speciale. Faptul că greșește, simte teama, singurătate, iar mai cu sema indiferent de eforturile depuse nu merge totul conform planurilor lui. Toate astea îl fac un personaj unic în felul său, și am simțit asta, cu fiecare …

Ucenicul asasinului recenzie

Cartea e despre un băieţel de şase ani care este dus de către bunicul lui, din partea mamei, la avanpost prinţului Verity, de aici, băiatul fără nume(fiindcă nu fusese botezat până atunci) nu-şi mai aduce nimic despre viaţa lui dinainte.
La început ignorat de toţi, apoi folosit în scopuri mârşave de către propriul bunic,(regele fiindcă tatăl lui era prinţul moştenitor), povestea lui Fitz e impresionantă.
Am citit cartea cu ceva timp în urmă însă abia acum mă apuc şi eu de recenzie. Am terminat-o relativ repede dacă se poate spune aşa, doar fiindcă aveam impresia că sfârşitul va fi promiţător. Şi nu m-am înşelat, chiar aşa a fost. De obicei evit cărţile scrise la persoana 1, şi nu ştiu cum de data asta am putut să nu fac comentarii răutăcioase legate de acest stil. Pentru că Robin Hobb nu s-a limitat de loc, chiar şi la o singură naratare şi la o acţiune(la început) nu prea mare, cartea e foarte bine scrisă.
 La început lent, cu pagini întregi în care Fitz descria ce făcea zilnic în c…