Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta My guilty pleasures

Get over it...

Deci a trecut mai bine de jumătate din ianuarie și eu mi-am amintit de blog... Adevărul e că aflându-mă în mijlocul sesiunii și cum eu am o cădere nervoasă, cum fac de obicei în acestă perioadă. Mă liniște faptul că mai am puțin și o șterg din orașul ăsta posomorât să o vad pe cea mai iubită persoană... mama.
Dar nu depresia mea semestrială e motivul acestui articol, după cum știți(sau nu). Cred că am undeva jumătate de an de când m-am făcut vegetariană. Atunci am luat o hotărâre esențială, să nu devin una din veganele clișeice care își impun viziunile asupra altor persoane. Niciodată nu m-am gândit că voi fi de partea cealantă a baricadei. Consider că sunt deja suficient de matură încât să i-au astfel de decizii, și daca mama e cumva licențiată să îmi critice noul stil de viață, ceilați oameni, nu sunt.
Totuși se găsesc "binevoitori" care-mi tot încercă să-mi predice viziunile lor, chiar dacă eu nu le-am cerut asta. Chiar cred că un nerd, ca mine nu s-a informat despre sub…

Nonsens

Ok, nu știu ce m-a apucat... sincer nu pot spune. Dar după recenzia lui Outlander, m-am gândit să mai postez ceva. Îmi place sunetul degetelor mele în contact cu tastatura, și după o zi obositoare la sală plus calculul unei poligonații,( credeți-mă nu vreți să știți ce e aia). Sunt cam obosită și am nevoie de acestă mică plăcere care la moment e cea mai bună terapie. Sunt eu un pic nebună, dar prea zgârcită să mă duc la un psiholog, și probabil oricum o să fiu expediată ori la casa de nebuni ori afara din cabinet, evident fără să-mi găsesc locul. Rămâne blogul meu să sufere, ei bine și tu ai dat click pe asta, n-am ce să-ți fac. Mă simt ca empty înăutru, lucrurile care acum câteva luni ar fi trezit ceva umanitate în mine acum în cel mai bun caz mă amuză iar cel mai rău nu-mi provoacă nimic... chiar nimic. Citeam cartea sus menționată, fără să-mi pese prea mult, și e o carte care te cam obligă să-ți pese, am fost recent martora unei scene, care cum am spus m-ar fi înfuriat, cel puțin,…

Love in a cup of tea

E în jur de 1 noaptea, și trăiesc cu fenomen destul de ciudat... insomnia. Având o conștiință impecabilă, de obicei adorm gen full coma,  nu și azi. Așa că mi-am amintit de blogul meu... vai nu am trecut de mult pe aici. Cum sunt în plină sesiune se iartă.
Deci... time has come! Deja oficial(aproape). Mă gândesc serios să renunț la multe produse de origine animală, și cu asta spun totul. Nu vreau să devin un tipic vegan/vegetarian enervant care alt subiect de discuție decât ceea ce manâncă nu poate duce. Vreau să renunț nu numai la carne, ci și la alte produse nu chiar sănătoase. Cum am renunțat de ani de zile la zahar, cred că a venit vremea cafelei, o beau din ce în ce mai rar în cafenele și o găsesc din ce în ce mai dezgustătoare pe zi ce trece. Și așa am trecut eu la ceai, am avut ocazia să gust în ultimul timp o groază de feluri care mai de care de ceai. De la cel turcesc la cel japonez, și le-am adorat pe fiecare. Momentan preferatul meu e cel verde de mentă... mai ales când ai…

recharge

Whenever i feel sad, I open my closet and one by one I put on most stately gowns and dresses, that I possess. I lock the door, so it can be just me and my reflection. So I spend my time, looking at myself... It may be a little narcissistic, and yes, it is. But this is my way to recharge my love for myself, my confidence and my courage. To look at my elegant body, my sweet smile and my perfectly messy hair, I see how I grow up, how I change and how I gain a particular kind of beauty. And it isn't my athletic body or my long hair, it something more. That something that makes me stronger. We all need that, just a time with ourselves, where without intervention from outside, we learn to love the person who looks back at us in the mirror. And for that moment we can take down all your fears and weaknesses, and become who we truly are. And that moment is priceless, we should learn how to live it over and over again.

addicted to gym

Acum doi ani eram departe de a mă asocia cu aceste două cuvinte. Astăzi abia mă mai recunosc, prietenii mei de acasă cu siguranță n-ar putea. Eu, care căutam cele mai banale și originale motive să scap de mişcare, reuşind mai bine de cinci ani să stau pe o bancă în timpul orelor de sport, acum plătesc benevol să fac fitness. Paradox urăsc cu aceeaşi ardoare sportul, iar de sală nici nu mai vorbim... Totuși mă duc regulat de 4-6 ori pe săptămână și mereu îmi testez limitele.
Totul a început prin decembrie 2014, când din plictiseală și curiozitate m-am apucat de sală, după o febră musculară lungă, doar limita abonamentului m-a motivat. Și uite așa, sărind o lună, două, am început să fac sport. Poate că râde lumea de mine când îmi demonstrez mușchi, dar acestă definire ușoară mă face să merg mai departe. Nu se vede, dar eu abia mă abțin să nu plâng când trag de fiare, e un sentiment oribil, care însă este eclipsat de abdomenul meu plat cu care mă trezesc în fiecare dimineață. Și cred că…

Fata de zahar

Luni, dimineaţa... câteva secunde până sună alarma. Ea e trează, visează un somn impus. E partea favorită a nopții. E unicul lucru pe care îl poate controla, așa că savurează. Șase fix, sună alarma, în sfârșit... Mâna ei palidă se întinde instinctiv spre telefon, și oprește melodia. E liniște din nou, și ea stă încă în pat. Aici poate fi vulnerabilă, nimeni n-o vede... însă se scoală oricum. Aprinde lumina, asta îi rănește ochii, însă se forțează, ea poate să se forțeze. În fața oglinzii, părul ei e un dezastru, fața ei arată mai rău. Se spală cu apă rece însă nu o ajută. Se forțează din nou, ea poate.
Începe rutina de dimineață. Patul, și cafeaua... și cea mai bună parte machiajul. Cum fiecare mișcare a pensulei capătă încredere, ca un războinic ce se marchează cu vopsea pe fața înainte de luptă. Fiecare zi e o luptă.... Asta o face să ofteze. Alungă totul din cap, dacă va plânge de dimineață, nu-i de nici un folos să plângă de dimineață. Autocontroul e totul. Pune hainele pe ea, ca…

Despre How to become a villain

A început ca un mic experiment, de aici a ieșit patru pagini. Am cam forțat finalul, recunosc. Dar, cum e prima mea nuvelă în engleză cred că merit iertarea.
Mă simt extrem de tentată să scriu despre good girl gone bad și poate good again. De aici și Nadin și Lilith. De obicei împrumut cu duimul aparențele mele personajelor centrale create de mine, dar de data asta am creat ceva total diferit. Eu cu ambiția mea romantică de a fi perfectă, nu voi putea fi niciodată ca Lilith. De asta am și scris în engleză, în română nici nu știu, nu pot și nici nu vreau să înjur, în engleză îmi vine mai ușor. S-ar putea găsii oameni ofensați în urma lecturii dar, darlings sweet is not my style. Dar mai mult de atât am dorit să pun fața în față cu problemele din Moldova și România, corpuția și abandonul copiilor. Sper că scopul meu a fost atins. Fiindcă nimic nui mai bine decat să finisezi o povestire, când ești intr-un viitor, posibil scriitor.
Link spre doc: How to become a villain

How to become a villain

All the good old stories begin that way.A special one, who is destin to save the world, from evil.The hero who must fight to the villain. The good guy succedes, gets the girl, and everyone lives happily ever after. But what about that villain? The mastermind guy, who planned all this. We have to give him some credits, I mean… waw! He had the perfect plan for world control and genocide. And he fails because some arrogant douchebag, who seriously thinks his special, gets in his way. Men… heroes are assholes, really boring assholes. When villians are much more delightful. I don’t know about you, but I rather read about a villain, instead of yet another story about the hero and bla, bla… If you are like me, the you are in the right place. Because this isn’t the story about heroes and love. This is the original of a villain. This is the story about me!

O zi in Nice

Tot din Nice, si tot de pe Coasta de Azur scriu. Nu credeam ca o mi se va întâmpla, dar iata ca m-a apucat un dor de facultate și de Petroșani. Ca să-mi revin, am luat azi o pauza de la Supernatural, Hannibal si Stand up cu Bill Maher. Si am ieșit putin prin mall. Pot spune că am nimerit-o bine cu acum sunt reduceri frumușele, mi-am început shopingul încă din iulie. First, afară or fi 35 de grade, but I don't give a damn. Așă că mi-am luat cappucciono, desigur. De mult prin venele mele nu a mai curs cafea așa că am decis să o i-au ușor. Dar la câtă cafea am băut în timpul sesiune e o minune că încă sunt în viață. După aia, mi-am pierdut timpul, unde trebuie să și-l piardă un make-up artist cu acte în regulă. Nu am văzut în viața mea lucrui mai frumoase, I'm so in love right now... Dar, m-am stapânit, când îmi aduc aminte că colecția mea de rujuri va atinge în curând numărul magic format din trei cifre.  Mai am și eu mici obsesii pentru lenjeria femenină de la stockings pana la…

My music taste part 2

După primul articol, în care în mod subtil mi-am promovat cântecele preferate. Vine și partea a doua. Nu mai critic gusturile altora din două motive. Pur și simplu mii lene și nu are sens până la urmă.
Deci în lista următoare e compusă alternativ din melodii culese din feed-ul meu de pe youtube.
Unele sunt din ele sunt reteta perfecta pentru vremurile când sunt deprimantă și nu știu de ce mă încăpățânez să rămâmn așa

My five personalities

Să recunosc, am eu o plăcere perversă, să arunc câte o idee scandaloasă, și să văd cum reacţionează oamenii. Don't juge me plese! E greu sa fii mine, iar dacă mai adaugi o răceala de iarna, temperatura plus cafea naturală nu poate sa iasă nimic bun. Mă uit și eu că au cam crescut vizualizăriile blogului meu, datorită ultimiilor articole. În care am repetat la nesfârșit, că voi muri singură. Hai că am cam exagerat, n-am să mor singură, cele 7 pisici care vor trăi cu variantă mea bătrână se pun, nu? Mda... Cum spuneam e greu să fii ca mine, când ai mai multe personalităţi si fiecare din ele se lupta sa devină dominantă.

I sit motionless at the center of my web. That web has a thousand radiations, and I know well every quiver of each of them
First comes Nerd și Narcisita de mine, care de ceva timp au format o alianţă, și se cred mai bune de cât restul. Apoi vine și Principiala, datorită căreia încă sunt în deplinatatea facultăţilor mintale. Fiindcă urmează My dark side, care zâmbește d…

My guilty pleasures

Recunosc câte odată îmi place să îmi impersonific unele lucruri şi să mă obişnuiesc atât de mult cu ele încât devin parte din personalitatea mea. Aşa se întâmplă şi acum când influenţată de mediul în care trăiesc, de internet şi alte lucruri care au o oarecare legătură cu mine, observ dinamica personalităţii mele.

Eu şi poeziile... hmm În ultimul timp ca printr-o conspiraţie mondială, a trebuit să învăţ săptămânal câteva poezii, şi astfel a apărut o antipatie naturală faţa de ele. Nu îmi pasă cine le-a scris pur şi simplu le-am urât prin simpla lor existenţă iar creierul meu a refuzat categoric să le memoreze. Dar dacă stau să mă gândesc chiar îmi plac poeziile, nu acelea care mi se bagă pe gât. Şi aici deschid o paranteză, Eminescu subiect delicat dar o să risc, înţeleg că în timpul URSS nici vorbă nu era de Eminescu şi creaţia lui, şi imediat după independenţă au apărut sute de cărţi publicate aici, Eminescu a devenit un erou naţional un simbol... Înţeleg sincer, înţeleg de ce treb…