Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Misiunea Bufonului

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…

Bufonul de Aur

Deci eram prin mall, aici în Petroșani, și cum eu nu trec pe acolo fara sa vizitez libraria și acolo am vazut-o! Pot să jur că o voce îmi șoptea să o cumpăr! Și poate nu faptul că aud voci căre îmi spun să cumpar cărți și eu mă supun dorinței lor ci faptul că am dat fără să clipesc aproape 70 de roni. Privind înapoi: n-am regerete!
Citesc trilogia Fasser și Omul Arămiu de vreo doi ani, cred că e una din puținele serii care încă mă captivează cu fiecare volum. Cel puțin a trecut un an de când am citit Misiunea Bufonului.

Am luat cartea fără să mă gândesc că mi-ar fi foarte greu să-mi amintesc plot-ul unei serii atât de voluminoase, dar cunoscând stilul lui Hobb, nu mi-am făcut griji. Tonul e fluid și monoton, dar nici decum plicitisitor. Mi-a lipsit foarte mult Ochi Întunecați, era personajul meu preferat și mi se upleau ochii de lacrimi ori de câte ori îi citeam numele, sper ca Fitz să nu se lege de nici un animal pe viitor, asta mi-ar frânge inima. Cartea e foarte voluminoasă se înt…

Misiunea Bufonului

Nu-mi vine să cred că am terminat cartea asta. Cum m-am obișnuit scrisă fiind de Robin Hobb, e uriașă, problema a fost că am citit-o pe hârtie, cu e-readerul nu văd diferența dintre 100 de pagini și 1000.

Cu Misiunea Bufonului am văzut, cartea e incredibil de grea, îmi amorțea mâinile. Dar, n-are rost să mă mai plâng.
Cum era și de așteptat cartea e superbă, plină de emoții care te zdruncină. Începe pasiv, și Hobb ne călăuzește ca prin somn spre aventura lui Fitz. Treptat ajungi în mijlocul acțiunii fără să realizezi asta, spre final nu poți să lași cartea din mână, am uitat până și de încheieturile mele dureroase. Fără să realizez am și terminat cartea cu o privire încruntată.
Vorbind despre final mi-a dat atâtea emoții, cu un personaj care-mi place, cred că i se întâmplă ceva, Hobb trollește, apoi chiar se întâmplă ceva... Cred că v-am făcut confuzi... dar, eu mereu încerc să-mi redau emoțiile în urma unei cărți, nu să-i fac rezumatul, urăsc spoilers.
Cartea s-a terminat, și mi-a …