Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Fata de zahar

Sweets to the sweet

Ophelia is a sweet girl, everyone could agree on that. She has warm brown eyes, beautiful pale skin and messy heavy cruls wich seem brown-red in the light, like sun died in her cruls, a fascinating yet terrible death. Once her cruls were gold pure, and smile never left her face, but that was long time ago, it seems like centuries. She was inocent, childlike and naive, completely unaware of the harsh realities of life. But then she broke her heart and dreams, insecurities were born and sadness filled her heart. Yet her whole character is that of simple unselfish affection for her father, brother and ... her lover. Or that is? She did loved once, tremendously, but like a fire in the cold snowy night, that love died. And now is snowing with petals of a rue flower.
Inspired by Hamlet's Ophelia.


recharge

Whenever i feel sad, I open my closet and one by one I put on most stately gowns and dresses, that I possess. I lock the door, so it can be just me and my reflection. So I spend my time, looking at myself... It may be a little narcissistic, and yes, it is. But this is my way to recharge my love for myself, my confidence and my courage. To look at my elegant body, my sweet smile and my perfectly messy hair, I see how I grow up, how I change and how I gain a particular kind of beauty. And it isn't my athletic body or my long hair, it something more. That something that makes me stronger. We all need that, just a time with ourselves, where without intervention from outside, we learn to love the person who looks back at us in the mirror. And for that moment we can take down all your fears and weaknesses, and become who we truly are. And that moment is priceless, we should learn how to live it over and over again.

happiness comes in small doses

Happiness can come anytime, it can start with warm sunny morning, or a giant mug of black coffee, it can be bittersweet taste of an hot lemon pie. We find happiness in small everyday things... Like a delightful awful good book, it may be a hug from our mother, which  says goodbye or a kiss from our lover, that makes us fly,  a hint of a smile from a stranger who walked by.
We are all very happy time to time, when we get that small doses, of happiness pills

Black and white

Is dark outside. The sun had died, a terrible, but yet beautiful death. He died and left a world without light and heat. World is covering in a beautiful white coat. Is so lonely here, in that black and white world, without colours. Not a soul to hear, only a death and peceful silence. There's no hope, and even if it is something, she is too tired to find it. That piece of light that can change everything. She can't be tamed. So is better to survive in a world where she is free that to live in a beautiful golden cage.
Is snowing with white sugar, and she's drinking a black bitter coffee, dreaming alive about that light, somewhere in the world.

Fata de zahar 3

Cad timid câțiva fulgi din cer. Vântul le învârte într-un dans amețitor. E alb. Peste tot. Până și părul ei bogat adăposteș-te zeci de fulgi. Refuză să se topească. E și mai frumoasă așa. Dacă s-ar vedea ar zâmbi. De altfel e tristă. A devenit starea ei naturală. Un zâmbet o costă mult. Și mai mult o doare.
E frig. Și ninge cu zahăr. Însă ea șimte că se topește. Dulcea fată de zahăr... Se topește. Iar ambalajul perfect ce o adăpostește se pricepe perfect să ascundă asta. Inima ei slășuește într-o pustietate. Iar frigul o face și mai rece. Bătăile devin rafifiate. Iar sângele circulă leneș prin vene. Dacă nu s-ar forța ar cădea. E încă în picioare. Pe cât timp? E un mister și pentru ea. E rece. Respiră greu. Se simte rău. Ar fi din cauza frigului de afară sau a celui din interior? Îmbrățișează însă această stare. O face să se simtă umană. Chiar dacă doare. E frumos. Ca un apus sângeros, când soarele moare încet lăsând în urmă culori vii. Acum însă cerul e în ceață. Până și soarele s-a…

Bittersweet

On the wood table was a old magazine and a cup of cold tea.  She was starting at the girl on the cover,  a pretty one. She was pretty too,  even on the worst days and even when she was so broke inside  that she found hard to breathe. But,  unlike that girl, on the cover, she didn't laugh, she faked so many smiles that she forgot how to truly laugh. Oh, sad pretty little girl... 
So...  right, in all her acts,  less that one.  One thing, so human-wrong,  but so awful from her perspective.  It was eating her down to her bones. Her heart grow colder by the day.  And everything else didn't matter anymore. She used to tell herself,  that she can fix it,  but that didn't work anymore.  All her hopes and dreams just flew away in the wind. Her tea was bittersweet,  but she hated it, because it was cold.

Dulce si cruda inocenta

Se apropie și sfârșitul acestui an, un an cu de toate. Am avut o vacanță de vis, totuși vara a început cam nașpa și asta a cam eclipsat-o. În ultimii doi ani m-a apucat un pesimism și apatie terbilă, parcă nu mă recunosc câteodată. În general ultimii doi ani m-au lovit din plin.
M-am maturizat în schimb. Până nu de mult trăiam într-o frumoasă inocență, era dulce dar curdă într-un fel. Da, am avut și momente bune, dar parcă lipsește o piesă ca să-mi găsesc un echilibru. Bine că mă apucă sesiunea și n-o să am timp să mă mai gândesc la toate prostiile. Veste bună, depresia mi-a readus muza și pentru prima oară nu găsesc shitty, ceea ce scriu.
Petroșani îmi provoacă ba nervi, ba fericire, sau mai bine zis oamenii de acolo. Iar acasă, e atât de trist. Nu pot ierta casa că s-a schimbat atât de tare, cât timp am lipsit. Topografia mă amuză și confuză, oarecum.... merg eu mai departe cu încă o facultate după asta.  Nu știu ce aș putea dori într-un nou an. Poate doar abilitatea de a trece mai…

Fata de zahar 2

Afară e frig. Un frig, care te moleșește. Te face să te ascunzi sub pături. Să visezi la vară. Acum ea visează. Picioarele ei sunt de fapt mângâiate de valurile blânde ale mării. Ciorapii nu există. Frigul e doar o iluzie.  Se pierde în amintiri. Azi a fost greu.

Timpul a mers greu. Și gândurile ei la fel. Cafeaua s-a răcit. Ar încălzi-o, dar oare mai are sens? Se ascunde sub pături. Are un mic moment de siguranță. Liniște. Îi place. Părul ei mătăsos alunecă pe obraji. Ca o mângâiere caldă. Aproape aude o voce. O amintire frumoasă. De când era mică. La fel de dulce ca zahărul. Cu bucle blonde și ochi nevinovați. S-au schimbat multe. Încă e dulce. Așa pare. Încă mai are bucle vii prin cap. Un zâmbet vesel. Însă ochii. Ochii privesc. Nu zic nimic. În ochii care reflectau atâta pasiune și dragoste, abia de a mai rămas ceva. Se simte pustie. Unde a dispărut? Și de ce? Are răspunsuri pentru tot. Însă ce să facă cu răspunsurile? E o întrebare...
Lasă asta. Se va gândi la asta mai târziu. N…

Fata de zahar

Luni, dimineaţa... câteva secunde până sună alarma. Ea e trează, visează un somn impus. E partea favorită a nopții. E unicul lucru pe care îl poate controla, așa că savurează. Șase fix, sună alarma, în sfârșit... Mâna ei palidă se întinde instinctiv spre telefon, și oprește melodia. E liniște din nou, și ea stă încă în pat. Aici poate fi vulnerabilă, nimeni n-o vede... însă se scoală oricum. Aprinde lumina, asta îi rănește ochii, însă se forțează, ea poate să se forțeze. În fața oglinzii, părul ei e un dezastru, fața ei arată mai rău. Se spală cu apă rece însă nu o ajută. Se forțează din nou, ea poate.
Începe rutina de dimineață. Patul, și cafeaua... și cea mai bună parte machiajul. Cum fiecare mișcare a pensulei capătă încredere, ca un războinic ce se marchează cu vopsea pe fața înainte de luptă. Fiecare zi e o luptă.... Asta o face să ofteze. Alungă totul din cap, dacă va plânge de dimineață, nu-i de nici un folos să plângă de dimineață. Autocontroul e totul. Pune hainele pe ea, ca…