Treceți la conținutul principal

Dreams of Gods and Monsters

Well, am terminat și ultima carte din trilogia Daughter of Smoke and Bone. Nici nu pot să cred până la urmă că am făcut-o! Dreams of Gods and Monsters e plină de acțiune și răsturanari de situații. Sunt introduse noi personaje, la început nu poți sa-ți dai seama ce naiba caută aici, ca mai apoi totul să se așeze la locul lor, Ador stilul fluid a lui Laini Taylor, felul cum te aruncă în intrigă și apoi te ghidează ușor, ușor către rezolvarea ei. E o tactică excelentă de a ține cititorul legat de carte, nu mulți autori pot să facă asta și care o fac și sunt cu adevărat talentați. Și asta nu e partea cea mai bună a seriei e că cartea are substanță, nu există, nici un lucru lipsit de sens, totul are o logică și are locul său în poveste ca un puzzele pe care-l vezi din ce în ce mai bine pe măsură ce avansezi în rezolvarea lui complexă.
Ah și personajele! Ador personajele din cărțile astea, nu le pot reproșa nimic și sentimentul de vinovăție a lui Akiva, chiar dacă mă irita câte odată, e bine scris și are logică în context. De fapt mi-au plăcut toate personajele, asta se întâmplă destul de rar! Îmi placă până și villanii, și nu pentru că autoarea a încercat să le justifice oarecum faptele, ci prin felul cum au fost scriși. Carisma lui Jael, viclenia lui Thiago sau șimțul umorului de care încă dă dovadă Razgut, de fapt l-am cam compătimit pe ultimul și l-am urât pe Jael pentru sexismul de care dă dovadă atât de des, n-o suportam la început pe Liraz, însă am ajuns să o iubesc până la urmă, iar Ziri, oh l-am iubit pe Ziri! Să nu m-ai spun de Mik și Zuze... Ei sunt dulceața din prăjitura asta. Ce să mai spun de Karou și Akiva? Ei sunt excepționali! Chiar dacă printr-un destin setat de univers dragostea lor capătă proporții fizice, ei totuși nu se las duși de sentimente egosite... luptă împotriva lumii pentru pentru a-și apăra dragostea, cum o fac eroii din toate cărțile astea YA lipsite de pic de originalitate. Își pun datoria în fața dragostei și luptă pentru valori nu pentru sentimente.
Nu pot descrie finalul cât mai actual posibil... Mi-a părut dubios că lupta s-a terminat cu 50 de pagini înainte să se sfârșească cartea, și am avut dreptate! Finalul te aruncă pe o nouă undă. Nu e un final propriu zis în care toți trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți sau unul nefericit în care toți mor. Dar e un final... care ghidează eroii spre noi încercări și aventuri. Dar seria s-a terminat la asta. No bine mai este și o nuvelă de vreo 60 de pagini pe care trebuie să o citesc. Dar ca în final recomand triologia asta, e minunată, stilul autoarei e, acțiunea, povestea și persoanjele. Totul duce spre simpla concluzie, că trebuie să citiți seria asta, chiar merită.

“To stay true in the face of evil is a feat of strength,”

My unprovable belief is better than your unprovable belief. Suck it.

...and life, even at its most wretched, does get its hooks in you.

“It’s your own gift to Eretz,” Liraz replied, “and I’ll make sure you’re remembered for it. ‘The Several Days’ Emperor,’ you’ll be called, because that was all the time you had, and yet, in it, you not only dissolved the Empire, you accomplished the extraordinary feat of uniting mortal enemies in a lasting peace.” “Lasting,” he scoffed. “As soon as I’m dead, you’ll fall right back at each other’s throats.” Bad choice of words. “Dead?” Liraz regarded him with surprise. “Why, uncle. Are you unwell? Planning to die soon?”

“How easily comes the blood,” she said. Her voice was animal, guttural. “I think it wants to be free. Even your own blood despises you.”

“It must be a terrible burden,” Jael pressed, shaking his head in mock pity. “Death looks for you and looks for you, but he can’t see you. Invisible to death, what a fate! Finally, he grows weary of the search and takes whoever is near at hand.”
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…