Treceți la conținutul principal

Dreams of Gods and Monsters

Well, am terminat și ultima carte din trilogia Daughter of Smoke and Bone. Nici nu pot să cred până la urmă că am făcut-o! Dreams of Gods and Monsters e plină de acțiune și răsturanari de situații. Sunt introduse noi personaje, la început nu poți sa-ți dai seama ce naiba caută aici, ca mai apoi totul să se așeze la locul lor, Ador stilul fluid a lui Laini Taylor, felul cum te aruncă în intrigă și apoi te ghidează ușor, ușor către rezolvarea ei. E o tactică excelentă de a ține cititorul legat de carte, nu mulți autori pot să facă asta și care o fac și sunt cu adevărat talentați. Și asta nu e partea cea mai bună a seriei e că cartea are substanță, nu există, nici un lucru lipsit de sens, totul are o logică și are locul său în poveste ca un puzzele pe care-l vezi din ce în ce mai bine pe măsură ce avansezi în rezolvarea lui complexă.
Ah și personajele! Ador personajele din cărțile astea, nu le pot reproșa nimic și sentimentul de vinovăție a lui Akiva, chiar dacă mă irita câte odată, e bine scris și are logică în context. De fapt mi-au plăcut toate personajele, asta se întâmplă destul de rar! Îmi placă până și villanii, și nu pentru că autoarea a încercat să le justifice oarecum faptele, ci prin felul cum au fost scriși. Carisma lui Jael, viclenia lui Thiago sau șimțul umorului de care încă dă dovadă Razgut, de fapt l-am cam compătimit pe ultimul și l-am urât pe Jael pentru sexismul de care dă dovadă atât de des, n-o suportam la început pe Liraz, însă am ajuns să o iubesc până la urmă, iar Ziri, oh l-am iubit pe Ziri! Să nu m-ai spun de Mik și Zuze... Ei sunt dulceața din prăjitura asta. Ce să mai spun de Karou și Akiva? Ei sunt excepționali! Chiar dacă printr-un destin setat de univers dragostea lor capătă proporții fizice, ei totuși nu se las duși de sentimente egosite... luptă împotriva lumii pentru pentru a-și apăra dragostea, cum o fac eroii din toate cărțile astea YA lipsite de pic de originalitate. Își pun datoria în fața dragostei și luptă pentru valori nu pentru sentimente.
Nu pot descrie finalul cât mai actual posibil... Mi-a părut dubios că lupta s-a terminat cu 50 de pagini înainte să se sfârșească cartea, și am avut dreptate! Finalul te aruncă pe o nouă undă. Nu e un final propriu zis în care toți trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți sau unul nefericit în care toți mor. Dar e un final... care ghidează eroii spre noi încercări și aventuri. Dar seria s-a terminat la asta. No bine mai este și o nuvelă de vreo 60 de pagini pe care trebuie să o citesc. Dar ca în final recomand triologia asta, e minunată, stilul autoarei e, acțiunea, povestea și persoanjele. Totul duce spre simpla concluzie, că trebuie să citiți seria asta, chiar merită.

“To stay true in the face of evil is a feat of strength,”

My unprovable belief is better than your unprovable belief. Suck it.

...and life, even at its most wretched, does get its hooks in you.

“It’s your own gift to Eretz,” Liraz replied, “and I’ll make sure you’re remembered for it. ‘The Several Days’ Emperor,’ you’ll be called, because that was all the time you had, and yet, in it, you not only dissolved the Empire, you accomplished the extraordinary feat of uniting mortal enemies in a lasting peace.” “Lasting,” he scoffed. “As soon as I’m dead, you’ll fall right back at each other’s throats.” Bad choice of words. “Dead?” Liraz regarded him with surprise. “Why, uncle. Are you unwell? Planning to die soon?”

“How easily comes the blood,” she said. Her voice was animal, guttural. “I think it wants to be free. Even your own blood despises you.”

“It must be a terrible burden,” Jael pressed, shaking his head in mock pity. “Death looks for you and looks for you, but he can’t see you. Invisible to death, what a fate! Finally, he grows weary of the search and takes whoever is near at hand.”
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…