Treceți la conținutul principal

Daughter of Smoke and Bone

 Weird habit... Obișnuiesc să mai citesc și cărți în engleză, adică să le ascult în timp ce le urmăresc cu ochii. Cum mai practic și eu engleza mea așa plus am oportunitatea sa citesc cartea în limba în care a fost scrisă original i-aș zice mai curând. Good habit.

Când m-am apucat de Daughter of Smoke and Bone , m-a prins încă de la prima pagină, stilul autoarei e foarte fluid, captivant și chiar poetic uneori. Personajele... waw! Chiar dacă cartea pare că e mai mult o broșură pentru trilogie, personajele sunt bine plasate și complexe, dark și bineînțeles misterioase. Partea cea mai bună este cum totul pare normal de la început ca pe măsură cum avansezi cu fiecare pagină să descoperi că totul e departe de a fi normal. Mi-a plăcut cum unele lucruri sunt explicate altele lăsate în umbra pentru a păstra interesul cititorului. Revenind la personaje, care cum am menționat mai sus sunt waw! Mi-a plăcut de Brimstone cel mai tare, dar și Akiva și Karou nu m-au lăsat indiferentă Fiind puțin material, în Karou s-a investit cel mai mult, ea e și personajul principal. E de apreciat felul în care Karou, trece peste toate încercările ce i se pun în față, nu se plânge și așteaptă să fie salvată. Mi-a plăcut foarte mult de ea, felul în care se descurcă cu singurătatea ei o îmbrățișează și învață să trăiască cu ea. Rareori se întâmplă ca o carte YA să-mi placă așa tare cum mi-a plăcut Daughter of Smoke and Bone, e chiar foarte bine scrisă. Mai puțin faza cu iubirea de la prima vedere, mi se pare un truc ieftin, pe care îl folosesc autorii, nu există așa ceva. Însă am reușit să trec peste asta, pe parcurs ce citeam și învățam lucruri noi despre chimera și îngeri. Nu a fost prea multă acțiune în cartea asta, practic nu a fost deloc, dar cumva a reușit să mă prindă și vreau să citesc și continuarea. Finalul a fost epic, chiar nu mă așteptam la așa o întorsătură și abia aștept să citesc toate gogoașele care se află în continuare.

“And you? Did your parents love each other?” She heard herself ask it, and was overcome by the dizzying surreality of the circumstance. She had just asked a seraph if his parents loved each other. “No,” he said, and offered no explanation. “But I hope that my children’s parents will.” Again he lifted her hand so that she could circle under the bridge made by their arms, and again her horns got in the way, so they were briefly parted. Turning, Madrigal felt a sting in his words, and when they were facing each other once more, she said, in her defense, “Love is a luxury.” “No. Love is an element.”

“Hope? Hope can be a powerful force. Maybe there’s no actual magic in it, but when you know what you hope for most and hold it like a light within you, you can make things happen, almost like magic.” 

My soul is yours, and it always will be, in any world. No matter what happens

And I saw a girl… a girl with black eyes and gemstone hair, and… sadness. She had a sadness that was so deep, but it still could turn to light in a second, and when I saw her smile I wondered what it would be like to make her smile. I thought… I thought it would be like the discovery of smiling.

“I hope, child, but I don’t wish. There’s a difference.

“Have you ever asked yourself, do monsters make war, or does war make monsters?

It is a condition of monsters that they do not perceive themselves as such.



Sfârşitul conversaţiei
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…