Treceți la conținutul principal

Me before you

Am supravețuit încă unei sesiuni, nervii mei sunt și acum întinși și nu pot să-mi revin, nici nu pot să-mi imaginez cum v-a fi în anul 4. Eh, ca să mai trec peste micile mele probleme, mă mai relaxez cu o carte două. Chiar a trecut ceva de când nu am mai citit ceva ce nu e curs legat de UPET sau pe lângă. 
Am auzit recent despre filmul Me before you, cineva pe internet a comentat că și bărbații au plâns când l-au văzut. Cum sunt eu mai insensibilă de felul meu, am devenit curioasă. Nu prea o am eu cu filmele romatice, le găsesc clișeice, stupide, prost jucate și prost scrise. E foarte, foarte greu să scrii o poveste de dragoste cât de cât originală și bine plasată. Jojo Moyes a reușit, cum am pus mâna pe cartea asta mi-a fost greu să mă despart de ea, pe lângă acțiunea și discernământul, personajele au fost perfecte, mi-a plăcut faptul că din când în când se trecea subtil de la Louisa la alt personaj am putut astfel înțelege și motivele de care sunt dominate și celelante persoane din viața lui Will și al lui Lou.
Vai despre Will și Lou, nu cred că am citi o poveste de dragoste mai realistă ținând cont de circumstanțele în care se aflau cei doi. Mi-a plăcut că am fost scutită de declarații inutile de dragoste la fiecare pas, sau schimbări miraculoase din bad boy gonne good, chiar dacă personajele au evoluat vizibil pe parcursul a 800 de pagini, au rămas dominați de aceleași trăsături fundamentale ale caracterului. Ceea ce confirmă o teorie Dragostea e dulce, dar nu schimba natura omului. Anyway... Am citi cartea în engleză, fiind foarte mândră de asta. Fenomen neobișnuit am plâns și am râs citit cartea asta uneori amândouă, nu pot să țin minte când ultima oară am plâns eu la o carte. Asta e un semn bun, când citești o carte, autorul te face să trăiești odată cu persoanjele să fii parte din viața lor și cel mai important să înveți odată cu ei. Am învățat odată cu cartea asta că poate ar trebuii să încetez să mă mai plâng când mi se pare că m-am îngrășat cu 100 de grame, sau când i-au un 8 la facultate, când mă învârt în aceeși dramă sentimentală din care tot încerc să scap de aproape doi ani. Și ar trebuii să fiu bucuroasă pentru lucururile care mă definesc și mă fac fericită, ar trebui să mai părăsesc zona de comfort și să-mi deschid orizonturile, să-mi ridic ambițiile și să profit de fiecare oportunitate. 

Vai cum vorbesc! Asta e! O carte bună, pe care o citești cu plăcere concomitent învățând câte ceva din ea. O recomand cartea asta tuturor, e perfectă... eu până acum sub ochiul critic nu i-am putu găsi nici un defect. Mai jos câteva citate, mi-au plăcut o mulțime, dar aș fi ajuns să fac copy paste cam la toată cartea că să pot oferii credit pentru fiecare.


I looked at Will and I saw the baby I held in my arms, dewily besotted, unable to believe that I had created another human being. I saw the toddler, reaching for my hand, the schoolboy weeping tears of fury after being bullied by some other child. I saw the vulnerabilities, the love, the history. That’s what he was asking me to extinguish – the small child as well as the man – all that love, all that history.



‘It was beautiful. The roof of Africa, they call it. When you’re up there, it’s like you can actually see to the end of the world.’


‘So where else have you liked?’ ‘Trou d’Eau Douce bay, Mauritius. Lovely people, beautiful beaches, great diving. Um … Tsavo National Park, Kenya, all red earth and wild animals. Yosemite. That’s California. Rock faces so tall your brain can’t quite process the scale of them.’


‘I once booked a ticket to Australia. Never went, though.’ He turned to me in surprise. ‘Stuff happened. It’s fine. Perhaps I will go one day.’ ‘Not “perhaps”. You’ve got to get away from here, Clark. Promise me you won’t spend the rest of your life stuck around this bloody parody of a place mat.’




‘You only get one life. It’s actually your duty to live it as fully as possible.’




‘Paris. I would sit outside a cafe in Le Marais and drink coffee and eat a plate of warm croissants with unsalted butter and strawberry jam.’





...you make me into someone I couldn’t even imagine. You make me happy, even when you’re awful. I would rather be with you – even the you that you seem to think is diminished – than with anyone else in the world.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…