Treceți la conținutul principal

Love in a cup of tea

E în jur de 1 noaptea, și trăiesc cu fenomen destul de ciudat... insomnia. Având o conștiință impecabilă, de obicei adorm gen full coma,  nu și azi. Așa că mi-am amintit de blogul meu... vai nu am trecut de mult pe aici. Cum sunt în plină sesiune se iartă.
Deci... time has come! Deja oficial(aproape). Mă gândesc serios să renunț la multe produse de origine animală, și cu asta spun totul. Nu vreau să devin un tipic vegan/vegetarian enervant care alt subiect de discuție decât ceea ce manâncă nu poate duce. Vreau să renunț nu numai la carne, ci și la alte produse nu chiar sănătoase. Cum am renunțat de ani de zile la zahar, cred că a venit vremea cafelei, o beau din ce în ce mai rar în cafenele și o găsesc din ce în ce mai dezgustătoare pe zi ce trece. Și așa am trecut eu la ceai, am avut ocazia să gust în ultimul timp o groază de feluri care mai de care de ceai. De la cel turcesc la cel japonez, și le-am adorat pe fiecare. Momentan preferatul meu e cel verde de mentă... mai ales când ai frunze proaspete la îndemână, dar încă îl ador pe cel de karkade. Și uite așa îmi folosesc cana termică de Starbucks cu ceai. Am o întreagă colecție de pachețele de ceai, dar vine curând vreamea să-mi i-au și un ceainic pentru infuzii, fiindcă ăla e ceaiul adevărat. Chiar și acum când s-a încălzit relativ, nu îmi găsesc locul dacă nu beau cel puțin o cană de ceai pe zi. Si cred că e atât de drăguț și sănătos când obsesiile tale vicioase sunt legate de lucruri atât de simple, precum sala, ceaiul, un raft cu cărți și câteva palete de machiaj. Redescopăr atât de multe pasiuni pe zi ce trece, de la gătit până la desen artistic, încât mă mir cât de mult m-am maturizat. Îmi place din ce în ce mai mult de mine(some things never change). De aia cu stilul meu de viața sătătos și pozitv sper să o duc cât mai mult... asta dacă nu dă peste mine un troleu în timp ce trec strada. Ah! Am terminat totuși cu o notă pozitivă.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…