Treceți la conținutul principal

Alchimistul

Și o nouă recenzie! Cum n-am astâmpăr, și iar colind drumurile, trebuie să-mi petrec și eu timpul de la o stație la alta. Deci efectiv urăsc cititul în tren, dar cum n-am de ales, decât să mă holbez ore în șir la o floare de pe bancheta din față mai bine mă uit la o carte, logic. Îmi ador e-reader-ul, fiindcă, chiar dacă mă mai trădează din când în când,  murindu-i bateria, oricum adăpostește o sumedenie de cărți pe care eu încă trebuie să le citesc.
De data asta am dat de Alchimistul. Am tot auzit vorbindu-se despre cartea asta încă de când eram mică, însă nu m-a preocupat tare mult. Așa că fără să am idee despre ce merge vorba m-am apucat să o citesc, pe drum, unde n-am scăpare.
E destul de mică cartea și are o filozofie drăguță asupra vieții, personajele un pic romatizate, dar e ok. Însuși plot-ul e destul de intresant. Dar oricum acolo undeva a lipsit cireașa de pe tort. Da, o fi glazura delicioasă, decorul perfect, dar oricum ceva lipsește. E de fapt o carte bunicică, ca motivare pentru cineva mărut cu vise mari, puțin fantastică dar potrivit pe măsură. Parte bună e: nu e necesar să fii un mare cititor, sau să pretinzi că ești (cum fac eu) ca să citești cartea asta. Oricine o poate face, pentru cei mici poate fi un fel de poveste cu un erou în aventrura sa, iar pentru cei mari un visător în căutarea scopului existenței. Oricum recomand cartea merită atenție.
Ca notă de subsol: Îi consider pe alchimiști în cel mai rău caz șarlatani și cel mai bun proști. Și pe alchimistul din poveste îl privesc așa, cu o personalitate cam ambiguu, nu prea îți dai seama ce urmărește de fapt, și de ce îl ajută pe eroul nostru.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…