Treceți la conținutul principal

Doamna Bovary

Cum m-am hotărât, de ceva timp să citesc cât mai multe opere clasice posibile, am dat peste Doamna Bovary. Ceea ce mi-a oferit să o șterg chiar acum de pe lista cu 100 de cărți, pe care trebuie să le citesc,  mai  nimic am în jur de 80 rămase.
După o lungă pauză în care mi-am pierdut vremea cu orice, și totul are o scuză... sesiunea. Mă omoară, de fiecare dată, mental. Așa că chiar avem nevoie de o lectură bună și cum Doamna Bovary era de mult pe lista mea am și început.
Se citește destul de ușor, chiar dacă ai impresia că autorul te ține la distanță de poveste înușuși. Îmi place să fac parte din carte nu să o urmăresc ca un simplu spectator. Dar trecât peste asta, persoanjele și povestea în sine sunt foarte realiste. Am avut momente când o placeam pe Emma și momente când îmi venea să intru în carte și să-i dau două palme bune să-și revină.
Doamna Bovary e o poveste clasică, și nu de dragoste, asta-i partea bună. E o dramă! Drama unei tinere femei din secolul 18, care căuta dragoste și pasiune. Ca o dramă în toate drepturile, doamna Bovary se otrăvește cu arsenic, din pricina eșecurilor romantice și finaciare. Iar de aici învățam cât de mult avem nevoie de simple calități umane cum ar fi respectul și iertarea. Iar Emma a fost foarte bine prezentată, am înțeles-o și mai mult de atât i-am înțeles fiecare pas făcut de ea. E poate aproape la fel de egoistă ca Scarlet O fi iubind? se întrebă. Pe cine...? Pe mine desigur. Și aproape la fel de romantică ca Anna Karenina. Recomand cartea, e chiar foarte ușurică pentru eticheta de carte clasică pe care o poartă.
Ființele desăvârșite erau greu de înțeles.
Plină de trufie, niciodată nu avuse atâta stimă pentru ea, nici atât dispreț pentru alții.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…