Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2016

Chimie perfecta

Ok, am o scuză. Plauzibilă... Da știu că sunt o persoană slabă și n-ar trebuii să mai citesc prostii YA. Dar cum ele îmi colindă încă e-book-ul mă văd nevoită să apas din când în când butonul read. Deci mă întorceam de la Brașov și în tren mereu am poftă de citit. Cum terminasem Roșu și Negru și tot zăboveam asupra unor titluri la fel de impunătoare, am decis totuși să mă limitez la ceva lejer, ca înainte de weekend. Și am ales cartea dată. E de ani buni în posesia mea, și îmi aduc aminte de cât de lăudată era. Dar bineînțeles că e încă o carte despre dragoste imposibilă, adolescenți chinuiți de soartă dar foarte speciali. Într-un cuvânt amalgam de toate clișeele întâlnite cu precizie militară în toate cărțile YA.
Urăsc persoana I, din pricina unor astfel de rezumări, poate cartea e tradusă prost, sau poate că e așa și în original dar persoan I, aici te irită. Nu e ca în cărțile lui Hobb, unde să citești din perspectiva personajului principal e un delicu. Cartea e slabă... personajel…

Rosu si negru

Bucurie mare, am început să învăț în sfârșit lucruri care au legătură cu topografia. Dar chiar și așa nu pot să-mi iert că citesc puțin. O să fiu un topograf al naibii de citit, zdrobim toate clișeele. Roșu și Negru e o carte uriașă filozofică și greoaie. Mi-a luat aproape două săptămâni să o termin, deoarece primul volum e foarte plictisitor, dar cum am dat de al doilea a și început veselia. Cartea se învârte în jurul lui Julien un tânăr de proevidență modestă dar foarte ambițios și cu pată pe Napoleon. Julien e foarte bine construit ca personaj, e plin de defecte și asta găsesc eu e fascinant... oarecum. Deși de multe ori mi-a plăcut de Julien, ca atare pentru voința lui puternică de a-și depăși condiția. Chiar având parte de o concurență neloianlă, îl găsesc exagerat de filistin și egoist. Relația lui cu doamna Renal mi se pare abuzivă. Pe când mi-a plăcut să citesc despre zbucimul pe care l-a simțit cu domnișoara La Mole. De fapt Mathilda e preferata mea până într-un moment. Mi-…

happiness comes in small doses

Happiness can come anytime, it can start with warm sunny morning, or a giant mug of black coffee, it can be bittersweet taste of an hot lemon pie. We find happiness in small everyday things... Like a delightful awful good book, it may be a hug from our mother, which  says goodbye or a kiss from our lover, that makes us fly,  a hint of a smile from a stranger who walked by.
We are all very happy time to time, when we get that small doses, of happiness pills

Cavalerul celor sapte regate

Cum duminică a fost ziua mea, pe lângă o mulțime de felicitări, șampanie și puțină veselie. Am primit și cadouri, e plăcut să vezi câți oameni țin la tine. Iar unul din cel mai bune e cu siguranață cartea dată.
Am lungit-o cu ea, fiindcă nu doream să termin, e chiar foarte ușurică, mai ales pentru cineva obișnuit cu stilul încâlcit dar delicios a lui Martin. Cum am să am de așteptat ceva până pun mâna pe o carte nouă din seria dată. Am încercat să savurez fiecare moment cu ea... ah!
Acum despre carte... E compusă din trei nuvele: Cavalerul Rătăcitor, Sabia Jurată și Cavalerul Misterios.  Și urmărește aventurile prințului Aegon și a cavalerului Duncan. Prima nuvelă am citit-o sub formă de nuvelă grafică acum aproximativ un an.
Mi-a amintit foarte mult de seria Cântec de gheață și foc, cum era și de așteptat acțiunea din carte având loc cu 100 de ani înainte de evenimentele din seria sus menționată. Chiar dacă am citit întreaga serie plus și ghidul Lumea de gheață și foc, m-am pomenit …

Doamna Bovary

Cum m-am hotărât, de ceva timp să citesc cât mai multe opere clasice posibile, am dat peste Doamna Bovary. Ceea ce mi-a oferit să o șterg chiar acum de pe lista cu 100 de cărți, pe care trebuie să le citesc,  mai  nimic am în jur de 80 rămase.
După o lungă pauză în care mi-am pierdut vremea cu orice, și totul are o scuză... sesiunea. Mă omoară, de fiecare dată, mental. Așa că chiar avem nevoie de o lectură bună și cum Doamna Bovary era de mult pe lista mea am și început.
Se citește destul de ușor, chiar dacă ai impresia că autorul te ține la distanță de poveste înușuși. Îmi place să fac parte din carte nu să o urmăresc ca un simplu spectator. Dar trecât peste asta, persoanjele și povestea în sine sunt foarte realiste. Am avut momente când o placeam pe Emma și momente când îmi venea să intru în carte și să-i dau două palme bune să-și revină.
Doamna Bovary e o poveste clasică, și nu de dragoste, asta-i partea bună. E o dramă! Drama unei tinere femei din secolul 18, care căuta dragoste …