Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2016

După 2+ ani de studenție în România

Recent am sosit acasă, și cu un călduros bun venit, vameşii noștrii m-au întâmpinat cu o oră de aşteptare. Să mai omor timpul am început o conversație cu o doamnă. Una după alta m-a întrebat unde învaț și ce. Am fost surprinsă să aflu că știe unde e Petroșaniul sau cel puțin știa că e departe. Dar și mai surprinsă am fost când ea a ridicat sceptică din sprâncene, după ce i-am spus că sunt anul trei la facultate, mi-a spus că nu arăt și asta a fost un compliment extrem de plăcut, mai ales că nu dormisesm toată noaptea iar machiajul meu era deja de mult împraștiat pe fața, iar eu eram prea obosită să-mi pese. Oricum discuția dată m-a pus pe gânduri... Chiar sunt în al treilea an la facultate și am fără o luna jumate 22 de ani, iar eu tot nu sunt matură, sau cel puțin nu mă simt. Deci sunt acum nevoită să fac retrospectiva întregii mele experienţe studențești, nu numai a anului că tot o fi sfârșitul lui.
M-am schimbat atât de mult în acești doi ani și un sfert(calendaristic vorbind) atâ…

#Girlboss

Sunt absolut sincer când spun că abia am așteptat să pot scrie și eu ceva aici. Deci revenind cu un brand new design pentru blog și o recenzie proaspăt scoasă din cuptor.
Deci... in real life, nu există așa ceva ca dragoste la prima vedere, nici nu trebuie să insit pe subiect. Însă când vine vorba de cărții, dragostea de la prima vedere este mai reală și palpabilă ca ecranul din fața ta. Eu știu. Deoarece cum am văzut cartea asta am știut că o să-mi placă. Deși nu sunt adepta cărților motivaționale și de autoeducare, gen "Cum să fii milionar". #Girlboss mi-a plăcut și încă enorm. Chiar mi-am luat o agentă și un pix și am notat fiecare citat care-mi făcea cu ochiul, țin să precizez că nu am mai făcut asta niciodată cu altă carte. Fiindcă am știut de la bun început că o sa-mi placă foarte mult, și așteptările mele au fost pe măsură.
Mi-a placut enorm structura cărții, mai ales modul în care se începea fiecare capitol, cu o ilustrație și o pagina complet neagra cu citate cores…

Alegeri 2016... mda

Degeaba sunt la vreo 600 de kilometrii de casa, campania electorală a ajuns și la mine. Vorbeam cu niște americani, explicându-le ca campania lor electorală Hilary-Trump, e joc cu pistoale de apă pe lângă a noastra Maia-Dodon. Noi avem câte un Trump la toate alegerile, de fapt noi avem doar de-alde Trump. Credeam în mod naiv că am deja o imunitate la astfel de lucruri, dar n-ai cum să fii om cu sânge în vene și să nu te dezguste toată situația asta. Mă uitam cu o seara în urmă la dezbaterile electorale dintre cei doi candidații. Și pot spune că am rămas cu un gust amar... Ambii candidați au eșuat lamentabil și cu fiecare frază scădeau în ochii mei tot mai mult. Dodon mi-e antipatic de când l-am văzut prima oara, dar acum îl găesec practic dezgustător.
Faptul cum se ascunde după religie și se dă un bun creștin, e ridicol și tragic în același timp. Cum să predinzi așa ceva când ești împotriva imigranților sirieni, nu te învață nenea în sutană la biserică ca ar trebuii să-ți ajuți aproa…

Bufonul de Aur

Deci eram prin mall, aici în Petroșani, și cum eu nu trec pe acolo fara sa vizitez libraria și acolo am vazut-o! Pot să jur că o voce îmi șoptea să o cumpăr! Și poate nu faptul că aud voci căre îmi spun să cumpar cărți și eu mă supun dorinței lor ci faptul că am dat fără să clipesc aproape 70 de roni. Privind înapoi: n-am regerete!
Citesc trilogia Fasser și Omul Arămiu de vreo doi ani, cred că e una din puținele serii care încă mă captivează cu fiecare volum. Cel puțin a trecut un an de când am citit Misiunea Bufonului.

Am luat cartea fără să mă gândesc că mi-ar fi foarte greu să-mi amintesc plot-ul unei serii atât de voluminoase, dar cunoscând stilul lui Hobb, nu mi-am făcut griji. Tonul e fluid și monoton, dar nici decum plicitisitor. Mi-a lipsit foarte mult Ochi Întunecați, era personajul meu preferat și mi se upleau ochii de lacrimi ori de câte ori îi citeam numele, sper ca Fitz să nu se lege de nici un animal pe viitor, asta mi-ar frânge inima. Cartea e foarte voluminoasă se înt…

summer and books

Și s-a dus vara! Am puține regrete în viața mea scurtă de 21 de primăveri. Dar cel mai mare regret este faptul că nu m-am născut undeva mai aproape de ecuator. Ador vara, soarele și marea... probabil de asta stau în cel mai ploios oraș din România. Chiar dacă nu am postat recenzii în ultimile luni, totuși am găsit timp să citesc ceva. Deci să fac și eu scurte recenzii asupra cărților citite.

Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher-Stowe 
Cu ceva timp în urmă mama îmi vorbea de cartea dată, mi-a fost rușine să-i spun că nu o citisem. Mi-a plăcut foarte mult subiectul cărții chiar dacă nu mai e actual (oarecum). Din păcate rasismul e încă prezent și societatea noastră încă mai are nevoie de astfel de opere. Nu prea am ce sa spun despre subiectul și stilul cărții, e formulat bine și concis. Chiar dacă am găsit câteva lacune pe aici pe colo. Cum spun mereu, personajele sunt cele care construiesc povestea, iar aici avem cel mai bun exemplu. Lupta pentru libertate și însăși dragostea pentru f…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Nonsens

Ok, nu știu ce m-a apucat... sincer nu pot spune. Dar după recenzia lui Outlander, m-am gândit să mai postez ceva. Îmi place sunetul degetelor mele în contact cu tastatura, și după o zi obositoare la sală plus calculul unei poligonații,( credeți-mă nu vreți să știți ce e aia). Sunt cam obosită și am nevoie de acestă mică plăcere care la moment e cea mai bună terapie. Sunt eu un pic nebună, dar prea zgârcită să mă duc la un psiholog, și probabil oricum o să fiu expediată ori la casa de nebuni ori afara din cabinet, evident fără să-mi găsesc locul. Rămâne blogul meu să sufere, ei bine și tu ai dat click pe asta, n-am ce să-ți fac. Mă simt ca empty înăutru, lucrurile care acum câteva luni ar fi trezit ceva umanitate în mine acum în cel mai bun caz mă amuză iar cel mai rău nu-mi provoacă nimic... chiar nimic. Citeam cartea sus menționată, fără să-mi pese prea mult, și e o carte care te cam obligă să-ți pese, am fost recent martora unei scene, care cum am spus m-ar fi înfuriat, cel puțin,…

Outlander - Calatoarea

Sunt mândră de mine am dat cartea asta de aproape 900 de pagini în relativ trei zile. Încet, încet intru în forțe și asta-mi dă putere. La moment sunt extra obosită după o grea și lungă sesiune, plus blocajul meu temporal în Petroșani. Am eu ceva sentimente pentru orașul ăsta dar deja mă sufocă și vreau să o șterg de aici. Dar revin la recenzie, că pentru ce altceva aș fi deschis acest articol.
Am tot auzit de Outlander de mult timp, dar cum lista mea de must-read e lungă nu am mai apucat să o citesc până acum. Surprinzător pentru mine cartea e mult mai bună decât mă așteptam, credeam că o să dau peste o altă poveste clișeică YA, sau ceva de genul. Însă nu a fost să fie, chiar dacă titlul și descrierea sumară de pe spatele cărții îmi insufla un oarecare scepticism, i-au dat o șansă. Mi-a plăcut foarte mult anii în care are loc acțiunea, 1945 și 1743, ceva nou pentru mine. Ideea călătoriei în timp e foarte greu de afișat în orice poveste, și anume consecințele acestei călătorii. Chiar…

Me before you

Am supravețuit încă unei sesiuni, nervii mei sunt și acum întinși și nu pot să-mi revin, nici nu pot să-mi imaginez cum v-a fi în anul 4. Eh, ca să mai trec peste micile mele probleme, mă mai relaxez cu o carte două. Chiar a trecut ceva de când nu am mai citit ceva ce nu e curs legat de UPET sau pe lângă. 
Am auzit recent despre filmul Me before you, cineva pe internet a comentat că și bărbații au plâns când l-au văzut. Cum sunt eu mai insensibilă de felul meu, am devenit curioasă. Nu prea o am eu cu filmele romatice, le găsesc clișeice, stupide, prost jucate și prost scrise. E foarte, foarte greu să scrii o poveste de dragoste cât de cât originală și bine plasată. Jojo Moyes a reușit, cum am pus mâna pe cartea asta mi-a fost greu să mă despart de ea, pe lângă acțiunea și discernământul, personajele au fost perfecte, mi-a plăcut faptul că din când în când se trecea subtil de la Louisa la alt personaj am putut astfel înțelege și motivele de care sunt dominate și celelante persoane din v…

Love in a cup of tea

E în jur de 1 noaptea, și trăiesc cu fenomen destul de ciudat... insomnia. Având o conștiință impecabilă, de obicei adorm gen full coma,  nu și azi. Așa că mi-am amintit de blogul meu... vai nu am trecut de mult pe aici. Cum sunt în plină sesiune se iartă.
Deci... time has come! Deja oficial(aproape). Mă gândesc serios să renunț la multe produse de origine animală, și cu asta spun totul. Nu vreau să devin un tipic vegan/vegetarian enervant care alt subiect de discuție decât ceea ce manâncă nu poate duce. Vreau să renunț nu numai la carne, ci și la alte produse nu chiar sănătoase. Cum am renunțat de ani de zile la zahar, cred că a venit vremea cafelei, o beau din ce în ce mai rar în cafenele și o găsesc din ce în ce mai dezgustătoare pe zi ce trece. Și așa am trecut eu la ceai, am avut ocazia să gust în ultimul timp o groază de feluri care mai de care de ceai. De la cel turcesc la cel japonez, și le-am adorat pe fiecare. Momentan preferatul meu e cel verde de mentă... mai ales când ai…

Shogun

Nici nu-mi vine sa cred ca am terminat cu Shogun! Cum mi-a venit ideea strălucită să încep școala auto,  iar acum nu mai am încotro și învaț, ce sa faci?  Trebuie cineva să conducă colectia mea de automobile. Dar oricum cu chiu cu vai,  am terminat și cartea asta.    Și pot spune ca nu e nici pe departe o carte ușurică.  De la prima pagină pana la ultima e captivantă și complexă în același timp.  Se întâmplă o grămadă de lucruri cu o mulțime de personaje,  cărora cu greu le pronunți numele,  mai cu seamă să-i înțelegi.  Clavell a făcut o treabă minunata.  De mult nu am mai citit ceva atât de complicat și bine scris în același timp.  Povestea se bazează atât pe întâmplări istorice reale cat și personaje. Mereu am avut o fascinație pentru Japonia și tot ce e japonez.  Și citind acum câțiva ani Memoriile unei gheișe am înțeles mai bine cultură și poporul japonez, care este cu mult superioară celei europene. Iar cartea de față o confirma.  În mare parte se urmărește povestea lui Blacktho…

Sweets to the sweet

Ophelia is a sweet girl, everyone could agree on that. She has warm brown eyes, beautiful pale skin and messy heavy cruls wich seem brown-red in the light, like sun died in her cruls, a fascinating yet terrible death. Once her cruls were gold pure, and smile never left her face, but that was long time ago, it seems like centuries. She was inocent, childlike and naive, completely unaware of the harsh realities of life. But then she broke her heart and dreams, insecurities were born and sadness filled her heart. Yet her whole character is that of simple unselfish affection for her father, brother and ... her lover. Or that is? She did loved once, tremendously, but like a fire in the cold snowy night, that love died. And now is snowing with petals of a rue flower.
Inspired by Hamlet's Ophelia.


recharge

Whenever i feel sad, I open my closet and one by one I put on most stately gowns and dresses, that I possess. I lock the door, so it can be just me and my reflection. So I spend my time, looking at myself... It may be a little narcissistic, and yes, it is. But this is my way to recharge my love for myself, my confidence and my courage. To look at my elegant body, my sweet smile and my perfectly messy hair, I see how I grow up, how I change and how I gain a particular kind of beauty. And it isn't my athletic body or my long hair, it something more. That something that makes me stronger. We all need that, just a time with ourselves, where without intervention from outside, we learn to love the person who looks back at us in the mirror. And for that moment we can take down all your fears and weaknesses, and become who we truly are. And that moment is priceless, we should learn how to live it over and over again.

addicted to gym

Acum doi ani eram departe de a mă asocia cu aceste două cuvinte. Astăzi abia mă mai recunosc, prietenii mei de acasă cu siguranță n-ar putea. Eu, care căutam cele mai banale și originale motive să scap de mişcare, reuşind mai bine de cinci ani să stau pe o bancă în timpul orelor de sport, acum plătesc benevol să fac fitness. Paradox urăsc cu aceeaşi ardoare sportul, iar de sală nici nu mai vorbim... Totuși mă duc regulat de 4-6 ori pe săptămână și mereu îmi testez limitele.
Totul a început prin decembrie 2014, când din plictiseală și curiozitate m-am apucat de sală, după o febră musculară lungă, doar limita abonamentului m-a motivat. Și uite așa, sărind o lună, două, am început să fac sport. Poate că râde lumea de mine când îmi demonstrez mușchi, dar acestă definire ușoară mă face să merg mai departe. Nu se vede, dar eu abia mă abțin să nu plâng când trag de fiare, e un sentiment oribil, care însă este eclipsat de abdomenul meu plat cu care mă trezesc în fiecare dimineață. Și cred că…

Laleaua neagra

După ce am citit Contele de Monte Cristo, m-am îndrăgostit de Dumas, și acum că tot am găsit o carte de a lui pe acasă, am și adus-o cu mine la o plimbare spre Petroșani, ei bine nu a ajuns aici până nu am terminat-o undeva prin București. Mda... un lucru bun din călătoriile astea, măcar citesc.
Mi-a plăcut foarte mult, am regăsit stilul caracteristic al autorului. Iar personajele deși lipsite de complexitate și colorate strict alb-negru, au fost suportabile până la urmă. Din nou nu aveam idee ce reprezintă cartea și m-am pornit orbește să o citesc. Cum pentru mine esența personajelor într-o carte e totul, de data asta nu am reușit să găsesc nici unul care să-mi capete afecțiunea, i-am lăsat pe toți în friendzone cu simpatia mea rece. Dragostea dintre Roza și  Cornelius mi s-a părut forțată. Inteligența aparentă a Rozei a cam dispărut de la început la final, iar tatăl ei Gryphus, când părea simpatic și de treabă când măgar, când tiran, așa că cred el îi revine titlul de cel mai comple…

Alchimistul

Și o nouă recenzie! Cum n-am astâmpăr, și iar colind drumurile, trebuie să-mi petrec și eu timpul de la o stație la alta. Deci efectiv urăsc cititul în tren, dar cum n-am de ales, decât să mă holbez ore în șir la o floare de pe bancheta din față mai bine mă uit la o carte, logic. Îmi ador e-reader-ul, fiindcă, chiar dacă mă mai trădează din când în când,  murindu-i bateria, oricum adăpostește o sumedenie de cărți pe care eu încă trebuie să le citesc.
De data asta am dat de Alchimistul. Am tot auzit vorbindu-se despre cartea asta încă de când eram mică, însă nu m-a preocupat tare mult. Așa că fără să am idee despre ce merge vorba m-am apucat să o citesc, pe drum, unde n-am scăpare.
E destul de mică cartea și are o filozofie drăguță asupra vieții, personajele un pic romatizate, dar e ok. Însuși plot-ul e destul de intresant. Dar oricum acolo undeva a lipsit cireașa de pe tort. Da, o fi glazura delicioasă, decorul perfect, dar oricum ceva lipsește. E de fapt o carte bunicică, ca motivar…

Chimie perfecta

Ok, am o scuză. Plauzibilă... Da știu că sunt o persoană slabă și n-ar trebuii să mai citesc prostii YA. Dar cum ele îmi colindă încă e-book-ul mă văd nevoită să apas din când în când butonul read. Deci mă întorceam de la Brașov și în tren mereu am poftă de citit. Cum terminasem Roșu și Negru și tot zăboveam asupra unor titluri la fel de impunătoare, am decis totuși să mă limitez la ceva lejer, ca înainte de weekend. Și am ales cartea dată. E de ani buni în posesia mea, și îmi aduc aminte de cât de lăudată era. Dar bineînțeles că e încă o carte despre dragoste imposibilă, adolescenți chinuiți de soartă dar foarte speciali. Într-un cuvânt amalgam de toate clișeele întâlnite cu precizie militară în toate cărțile YA.
Urăsc persoana I, din pricina unor astfel de rezumări, poate cartea e tradusă prost, sau poate că e așa și în original dar persoan I, aici te irită. Nu e ca în cărțile lui Hobb, unde să citești din perspectiva personajului principal e un delicu. Cartea e slabă... personajel…

Rosu si negru

Bucurie mare, am început să învăț în sfârșit lucruri care au legătură cu topografia. Dar chiar și așa nu pot să-mi iert că citesc puțin. O să fiu un topograf al naibii de citit, zdrobim toate clișeele. Roșu și Negru e o carte uriașă filozofică și greoaie. Mi-a luat aproape două săptămâni să o termin, deoarece primul volum e foarte plictisitor, dar cum am dat de al doilea a și început veselia. Cartea se învârte în jurul lui Julien un tânăr de proevidență modestă dar foarte ambițios și cu pată pe Napoleon. Julien e foarte bine construit ca personaj, e plin de defecte și asta găsesc eu e fascinant... oarecum. Deși de multe ori mi-a plăcut de Julien, ca atare pentru voința lui puternică de a-și depăși condiția. Chiar având parte de o concurență neloianlă, îl găsesc exagerat de filistin și egoist. Relația lui cu doamna Renal mi se pare abuzivă. Pe când mi-a plăcut să citesc despre zbucimul pe care l-a simțit cu domnișoara La Mole. De fapt Mathilda e preferata mea până într-un moment. Mi-…

happiness comes in small doses

Happiness can come anytime, it can start with warm sunny morning, or a giant mug of black coffee, it can be bittersweet taste of an hot lemon pie. We find happiness in small everyday things... Like a delightful awful good book, it may be a hug from our mother, which  says goodbye or a kiss from our lover, that makes us fly,  a hint of a smile from a stranger who walked by.
We are all very happy time to time, when we get that small doses, of happiness pills

Cavalerul celor sapte regate

Cum duminică a fost ziua mea, pe lângă o mulțime de felicitări, șampanie și puțină veselie. Am primit și cadouri, e plăcut să vezi câți oameni țin la tine. Iar unul din cel mai bune e cu siguranață cartea dată.
Am lungit-o cu ea, fiindcă nu doream să termin, e chiar foarte ușurică, mai ales pentru cineva obișnuit cu stilul încâlcit dar delicios a lui Martin. Cum am să am de așteptat ceva până pun mâna pe o carte nouă din seria dată. Am încercat să savurez fiecare moment cu ea... ah!
Acum despre carte... E compusă din trei nuvele: Cavalerul Rătăcitor, Sabia Jurată și Cavalerul Misterios.  Și urmărește aventurile prințului Aegon și a cavalerului Duncan. Prima nuvelă am citit-o sub formă de nuvelă grafică acum aproximativ un an.
Mi-a amintit foarte mult de seria Cântec de gheață și foc, cum era și de așteptat acțiunea din carte având loc cu 100 de ani înainte de evenimentele din seria sus menționată. Chiar dacă am citit întreaga serie plus și ghidul Lumea de gheață și foc, m-am pomenit …

Doamna Bovary

Cum m-am hotărât, de ceva timp să citesc cât mai multe opere clasice posibile, am dat peste Doamna Bovary. Ceea ce mi-a oferit să o șterg chiar acum de pe lista cu 100 de cărți, pe care trebuie să le citesc,  mai  nimic am în jur de 80 rămase.
După o lungă pauză în care mi-am pierdut vremea cu orice, și totul are o scuză... sesiunea. Mă omoară, de fiecare dată, mental. Așa că chiar avem nevoie de o lectură bună și cum Doamna Bovary era de mult pe lista mea am și început.
Se citește destul de ușor, chiar dacă ai impresia că autorul te ține la distanță de poveste înușuși. Îmi place să fac parte din carte nu să o urmăresc ca un simplu spectator. Dar trecât peste asta, persoanjele și povestea în sine sunt foarte realiste. Am avut momente când o placeam pe Emma și momente când îmi venea să intru în carte și să-i dau două palme bune să-și revină.
Doamna Bovary e o poveste clasică, și nu de dragoste, asta-i partea bună. E o dramă! Drama unei tinere femei din secolul 18, care căuta dragoste …

Black and white

Is dark outside. The sun had died, a terrible, but yet beautiful death. He died and left a world without light and heat. World is covering in a beautiful white coat. Is so lonely here, in that black and white world, without colours. Not a soul to hear, only a death and peceful silence. There's no hope, and even if it is something, she is too tired to find it. That piece of light that can change everything. She can't be tamed. So is better to survive in a world where she is free that to live in a beautiful golden cage.
Is snowing with white sugar, and she's drinking a black bitter coffee, dreaming alive about that light, somewhere in the world.

Fata de zahar 3

Cad timid câțiva fulgi din cer. Vântul le învârte într-un dans amețitor. E alb. Peste tot. Până și părul ei bogat adăposteș-te zeci de fulgi. Refuză să se topească. E și mai frumoasă așa. Dacă s-ar vedea ar zâmbi. De altfel e tristă. A devenit starea ei naturală. Un zâmbet o costă mult. Și mai mult o doare.
E frig. Și ninge cu zahăr. Însă ea șimte că se topește. Dulcea fată de zahăr... Se topește. Iar ambalajul perfect ce o adăpostește se pricepe perfect să ascundă asta. Inima ei slășuește într-o pustietate. Iar frigul o face și mai rece. Bătăile devin rafifiate. Iar sângele circulă leneș prin vene. Dacă nu s-ar forța ar cădea. E încă în picioare. Pe cât timp? E un mister și pentru ea. E rece. Respiră greu. Se simte rău. Ar fi din cauza frigului de afară sau a celui din interior? Îmbrățișează însă această stare. O face să se simtă umană. Chiar dacă doare. E frumos. Ca un apus sângeros, când soarele moare încet lăsând în urmă culori vii. Acum însă cerul e în ceață. Până și soarele s-a…