Treceți la conținutul principal

Dune

Deci, am terminat și eu Dune, de aproape două săptămâni m-am luat la trântă cu ea și nu o puteam termina, dar uite că azi dimineață înainte să deschid bine ochii am deschis cartea.
Am sentimente contradictorii legată de ea. E complexa cu multe subtraturi și o mulțime de termeni greu de înțeles. E nevoie de o maturitate în lectură ca să o înțelegi până la sfârșit. Însă pe lângă toate subtextele și mesajele ascunse, plot-ul este bine definit, ascuțit ca tăișul unei săbii.
Ador cărțile complexe cu îmbinării dintre medieval și și un posibil viiitor, în organizare socială. Și Dune, pe lângă faptul că e una dintre cele mai bune cărți sci-fi, din toate timpurile, are și izul specific, care acapără cititorul. Într-un viitor îndepărata când oamenii au cucerit Universul populând numeroase planete, renunțând la inteligența artficială, antrenând însă oameni cu capacități logice extraordinare pentru a înlocuii calculatoarele. Universul este guvenrat sub monarhie, ce este susținută sau zdruncinată de o mulțime de case nobiliare. Și aici bineîțeles apar intrigi politice, urzeli și războaie pentru dominație și putere într-un cuvât un deliciu. Personajele sunt aproape impermiabile, fiindcă chiar dacă le-am înțeles motivele și cauzele lor, nu i-am putut asocia, ceea ce mi se pare straniu. Dar, mi-au plăcut, mi-a plăcut acțiunea subtextul și mai cu seama locațiile... O planetă ce produce mirodenii(principala sursă a oamenirii) pe care domină pustiul unde înoată vermi gigantici de mii de metrii. Nu pot recomanda cartea asta tuturor fiindcă e foarte complexă, mi-a dat și mie bătai de cap, așa că e nevoie de un bagaj de cărți cel puțin la fel de grele în spate. Mi-ar plăcea acum o carte ușurică, așa pentru relaxare, dar unde... că m-a împins păcatul să cumpăr următoarea carte din Dune așa că nu pot abandona acum totul.

Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoare desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu...

Misterul vieții nu e o problemă ce se cere rezolvată, ci o realitate care trebuie trăită.

Dacă dorințele ar fi pești, ne-am azvârli cu toții năvoadele.

-Gurney susține că nu-i artistic șă omori cu vârful. Trebuie să o faci cu tăișul.
-Gurney e un romantic... Aș vrea  să nu fii niciodată nevoit să omori... dar dacă va fi necesar, să o faci cum poți - cu vârful sau cu tăișul

Va trebuii să-mi interzic asemenea gânduri nostalgice. Sunt slăbiciuni. Nu-mi pot îngădui slăbiciuni.

O fărâmă de moarte este mai rea decât moartea.

Nevoia persistentă de un univers logic și coerent este profund ancorată de inconștientul uman . Dar universul real se află întodeauna cu un pas în afara logicii.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…