Treceți la conținutul principal

Dune

Deci, am terminat și eu Dune, de aproape două săptămâni m-am luat la trântă cu ea și nu o puteam termina, dar uite că azi dimineață înainte să deschid bine ochii am deschis cartea.
Am sentimente contradictorii legată de ea. E complexa cu multe subtraturi și o mulțime de termeni greu de înțeles. E nevoie de o maturitate în lectură ca să o înțelegi până la sfârșit. Însă pe lângă toate subtextele și mesajele ascunse, plot-ul este bine definit, ascuțit ca tăișul unei săbii.
Ador cărțile complexe cu îmbinării dintre medieval și și un posibil viiitor, în organizare socială. Și Dune, pe lângă faptul că e una dintre cele mai bune cărți sci-fi, din toate timpurile, are și izul specific, care acapără cititorul. Într-un viitor îndepărata când oamenii au cucerit Universul populând numeroase planete, renunțând la inteligența artficială, antrenând însă oameni cu capacități logice extraordinare pentru a înlocuii calculatoarele. Universul este guvenrat sub monarhie, ce este susținută sau zdruncinată de o mulțime de case nobiliare. Și aici bineîțeles apar intrigi politice, urzeli și războaie pentru dominație și putere într-un cuvât un deliciu. Personajele sunt aproape impermiabile, fiindcă chiar dacă le-am înțeles motivele și cauzele lor, nu i-am putut asocia, ceea ce mi se pare straniu. Dar, mi-au plăcut, mi-a plăcut acțiunea subtextul și mai cu seama locațiile... O planetă ce produce mirodenii(principala sursă a oamenirii) pe care domină pustiul unde înoată vermi gigantici de mii de metrii. Nu pot recomanda cartea asta tuturor fiindcă e foarte complexă, mi-a dat și mie bătai de cap, așa că e nevoie de un bagaj de cărți cel puțin la fel de grele în spate. Mi-ar plăcea acum o carte ușurică, așa pentru relaxare, dar unde... că m-a împins păcatul să cumpăr următoarea carte din Dune așa că nu pot abandona acum totul.

Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoare desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămâne doar eu...

Misterul vieții nu e o problemă ce se cere rezolvată, ci o realitate care trebuie trăită.

Dacă dorințele ar fi pești, ne-am azvârli cu toții năvoadele.

-Gurney susține că nu-i artistic șă omori cu vârful. Trebuie să o faci cu tăișul.
-Gurney e un romantic... Aș vrea  să nu fii niciodată nevoit să omori... dar dacă va fi necesar, să o faci cum poți - cu vârful sau cu tăișul

Va trebuii să-mi interzic asemenea gânduri nostalgice. Sunt slăbiciuni. Nu-mi pot îngădui slăbiciuni.

O fărâmă de moarte este mai rea decât moartea.

Nevoia persistentă de un univers logic și coerent este profund ancorată de inconștientul uman . Dar universul real se află întodeauna cu un pas în afara logicii.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…