Treceți la conținutul principal

Dune: Mantuitorul Dunei

Chiar dacă am revenit la monotomia impasibilă, totuși nu-mi permit să nu citesc. Deci, cum fiind prin trecere la Deva la un târg de carte, cum să mă abțin și să nu-mi i-au una? Și pe dracu... 17 lei, pe o carte, prefer să țin post negru o zi, de cât să mă simt vinovată că n-am luat-o.
Am terminat Mântuitorul Dunei, acum câteva minute, după ce ceasuri întregi azi nu am putut să las cartea din mână. Aseară somnul avea o strategie și infanterie puternică, așa că voința mea sprijitită slab de cafea a cedat ușor, și am adormit. De aceea m-am ambiționat să termin cartea azi, chiar dacă am fost puțin ocupată cu vizitele mele prin campus, pauzele de yoga și răsfoirea relativă a cursurilor.
Deci ce pot spune despre Mântuitorul Dunei.... Hmm... sincer mi-a plăcut mai mult primul volum, dar și ăsta nu a fost rău. Am fost mereu fana complexității personajelor, dar ca și în primul volum personajele din Dune, au rămas un mister pentru mine. Le-am analizat până la cele mai mici detalii, dar oricum nu le pot înțelege sunt mistere... În general Frank Herbet are un stil greoi, sare de la un personaj la altul la mijlocul frazei, în linia timpului în general te poți pierde dacă nu ești atent. Din toate mi-am plăcut Irulan, nu știu poate că din amalgamul ăla de semizei, ca Paul și Alia, pare cea mai umană. Cred că până la urmă asta nu mi-a plăcut la Dune, lipsa de umanitate a unei viitoare civilizații. Dar mai curând metamorfoza ciudată aplicată umanității până la urmă. Cum ar fi groaie sau nu cartea, o recomand, până fac eu rost de volumul trei, mai am o ediție specială, pe care o tot aștept de un an...

Nu în momentul creării lor suferă imperiile de lipsa unui scop, ci mai târziu, când sunt ferm stabilite și când obiectvele sunt date uitării și înlocuite cu ritualuri lipsite de orice temei.

Înțeleptul se formează singur, prostul trăiește doar ca să moară.

Nu poți lua nimic cu forța de la Univers. Universul îți dă numai ce vrea el.

O creatură care s-a dezvolta într-un anumit fel va alege să moară mai degrabă decât să se transfome în antiteza ei.

Există multe feluri de a vedea și multe feluri de a fi orb

-Avem o veșnicie, iubito.
-Poate că tu ai veșnicie. Eu n-am decât clipa de acum.
-Dar aceasta e veșnicia.


Ce-i legea? O formă de control? Legea filtrează haosul, lăsând să treacă... ce? Aclamia? Legea... idealul nostru cel mai elevant și natura noastră cea mai josnică.

Inimile tuturor oamenilor sălășuiec în aceeași pustietate.

Scutură mânioasă din cap. Nu... fără lacrimi! Lacrimile erau risipă de apă.

-Nu vreau să rămân în istorie, urmă ea. Nu vreau decât să fiu iubită... și să iubesc.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…