Treceți la conținutul principal

Dune: Mantuitorul Dunei

Chiar dacă am revenit la monotomia impasibilă, totuși nu-mi permit să nu citesc. Deci, cum fiind prin trecere la Deva la un târg de carte, cum să mă abțin și să nu-mi i-au una? Și pe dracu... 17 lei, pe o carte, prefer să țin post negru o zi, de cât să mă simt vinovată că n-am luat-o.
Am terminat Mântuitorul Dunei, acum câteva minute, după ce ceasuri întregi azi nu am putut să las cartea din mână. Aseară somnul avea o strategie și infanterie puternică, așa că voința mea sprijitită slab de cafea a cedat ușor, și am adormit. De aceea m-am ambiționat să termin cartea azi, chiar dacă am fost puțin ocupată cu vizitele mele prin campus, pauzele de yoga și răsfoirea relativă a cursurilor.
Deci ce pot spune despre Mântuitorul Dunei.... Hmm... sincer mi-a plăcut mai mult primul volum, dar și ăsta nu a fost rău. Am fost mereu fana complexității personajelor, dar ca și în primul volum personajele din Dune, au rămas un mister pentru mine. Le-am analizat până la cele mai mici detalii, dar oricum nu le pot înțelege sunt mistere... În general Frank Herbet are un stil greoi, sare de la un personaj la altul la mijlocul frazei, în linia timpului în general te poți pierde dacă nu ești atent. Din toate mi-am plăcut Irulan, nu știu poate că din amalgamul ăla de semizei, ca Paul și Alia, pare cea mai umană. Cred că până la urmă asta nu mi-a plăcut la Dune, lipsa de umanitate a unei viitoare civilizații. Dar mai curând metamorfoza ciudată aplicată umanității până la urmă. Cum ar fi groaie sau nu cartea, o recomand, până fac eu rost de volumul trei, mai am o ediție specială, pe care o tot aștept de un an...

Nu în momentul creării lor suferă imperiile de lipsa unui scop, ci mai târziu, când sunt ferm stabilite și când obiectvele sunt date uitării și înlocuite cu ritualuri lipsite de orice temei.

Înțeleptul se formează singur, prostul trăiește doar ca să moară.

Nu poți lua nimic cu forța de la Univers. Universul îți dă numai ce vrea el.

O creatură care s-a dezvolta într-un anumit fel va alege să moară mai degrabă decât să se transfome în antiteza ei.

Există multe feluri de a vedea și multe feluri de a fi orb

-Avem o veșnicie, iubito.
-Poate că tu ai veșnicie. Eu n-am decât clipa de acum.
-Dar aceasta e veșnicia.


Ce-i legea? O formă de control? Legea filtrează haosul, lăsând să treacă... ce? Aclamia? Legea... idealul nostru cel mai elevant și natura noastră cea mai josnică.

Inimile tuturor oamenilor sălășuiec în aceeași pustietate.

Scutură mânioasă din cap. Nu... fără lacrimi! Lacrimile erau risipă de apă.

-Nu vreau să rămân în istorie, urmă ea. Nu vreau decât să fiu iubită... și să iubesc.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…