Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2015

Angelfall

Cum am mers toată noaptea spre Petroșani, din nou am citit o carte. Waw, bat recorduri după recordurii în ultimii ani nu prea aveam timp de citit, sau cel puțin așa mă scuzam, acum când merg câte doișpe ore din colo-n colo, nu mai am scuze.
Mă plictiseam grozav în tren, și cum doream să conserv bateria calculatorului și telefonului, am încărcat e-readerul bine cu gândul să citesc. Ce aș mai putea face în tren? Dar habar nu aveam ce să citesc, și răsfoind prin tabletă am dat de Angelfall. Ca și majoritatea cărților YA, pe care le posed, habar nu am de unde o aveam. Deci cum n-am citit de mult ceva YA și plus carea e în engleză și de astea n-am citit de ceva timp, am ales-o pe ea.
Ce pot să spun, fiind o carte YA, nu aveam mari așteptării de la ea, e bunișoară o lectură lejeră pentru tren. A avut universul milă și m-a ferit de triunghiri amoroase și șpășăl protagoniste de cinșpe ani.
Avem însă de a face cu o dragoste interzisă, dintre un înger și o muritoare. *roll eyes* Ce mi-a plăcut…

Obiceiuri proaste

Ca și tot omul am și eu niște obiceiuri nu chiar ortodoxe, bine cam exagerez dar oricum aș putea să le calific drept ieșite din comun.
First: I am a pupet master!
E adevărat, spre nefericirea celor care mă cunosc sau m-au cunoscut vreodată, involutar sau cu bună știință au devenit personaje din cărțile mele. Da, într-un univers paralel creat de mine, sunt o zeiță fiindcă tot depinde de mine. Dacă găsesc o persoană destul de interesantă sau extrem de enervantă, atunci cu siguranță un alter ego de-al său se naște pe paginile create de mine. Deci știind că ador stilul criminalilor literaturii cum sunt GRRM, persoanjele mele nu sunt niciodată în singuranță.
Sunt de asemenea un maestru al entropiei. De fapt sunt obsedată ca totul să fie la locul lor într-o ordine desăvârșită. Dar când machiez, reșesc cumva să împrăștii toate tuburile, pensulile sau paletele. Când gătesc e același lucru, într-o dezordine desăvârșită, murdăresc toate tacâmurile și vasele pe care pun mâna, apoi mă apucă o obs…

Misiunea Bufonului

Nu-mi vine să cred că am terminat cartea asta. Cum m-am obișnuit scrisă fiind de Robin Hobb, e uriașă, problema a fost că am citit-o pe hârtie, cu e-readerul nu văd diferența dintre 100 de pagini și 1000.

Cu Misiunea Bufonului am văzut, cartea e incredibil de grea, îmi amorțea mâinile. Dar, n-are rost să mă mai plâng.
Cum era și de așteptat cartea e superbă, plină de emoții care te zdruncină. Începe pasiv, și Hobb ne călăuzește ca prin somn spre aventura lui Fitz. Treptat ajungi în mijlocul acțiunii fără să realizezi asta, spre final nu poți să lași cartea din mână, am uitat până și de încheieturile mele dureroase. Fără să realizez am și terminat cartea cu o privire încruntată.
Vorbind despre final mi-a dat atâtea emoții, cu un personaj care-mi place, cred că i se întâmplă ceva, Hobb trollește, apoi chiar se întâmplă ceva... Cred că v-am făcut confuzi... dar, eu mereu încerc să-mi redau emoțiile în urma unei cărți, nu să-i fac rezumatul, urăsc spoilers.
Cartea s-a terminat, și mi-a …

Al cincilea as

Și... ultima recenzie pe azi. Iniţial m-am gândit să fac un articol mare, dar chibzuind puţin am hotărât că la cât de epice sunt fiecare din cele trei cărți merită un articol aparte.
Cum cartea e subțirică și ușurică de fel am terminat-o în mai puțin de patru ore, plus că am citit-o sub lumina unei lumânări s-au revoltat puțin pupilele mele, dar experienţa a fost unică.
Și iarăși mă apuc să laud cartea, Nu știu dacă am menţionat pe aici, dar perioada mea preferată din istorie; e interbelica. Iubesc totul legat de România interbelică, și dacă aș avea de ales, când și unde să mă nasc, atunci asta ar fi destinația mea. Aș renunţa fără remuşcări la toate avantajele tehnologice de astăzi, pentru toaletele burgheze ale acelor timpuri.
Cartea e plasată spre sfârșitul războiului cu mici episoade din anii '38-'39, un motiv în plus să-mi placă.
Magda, care ne căluzește prin lumea ei, e absolut fantastică, am simțit o legătură specială cu ea din prima clipă, în parte că purtăm același n…

O toaleta a la Liz Taylor

Da, încă o recenzie și iarăşi după o carte Rodica Ojog-Brașoveanu, surpriza-i că mai vine o recenzie după aceeași autoare în scurt timp. Mda, am fost harnică în ultima vreme . După setea provocată de .Necunoscuta din congelator, simțeam nevoia să mai citesc ceva de la aceeași autoare.

Când o citești pe Rodica Ojog Brașoveanu e ca și cum ai bea un pahar de șampanie; spumos amărui și elegant, de aceea șimți necesitatea de a mai servi unul și încă unul... Așa o să ajung alcoolică.
Plus că O toaleta a la Liz Taylor e cu Melania, yeah, Melania Lupu, o ador pe bătrânica aia.
Cine a auzit de Rodica, trebuie să fi azuit și de excentrica Melania. O bătrânică extrem de inteligentă, care-i place să mai sfideze legile provocând sau participând direct sau indirect la crime organizate în care sunt implicate obiecte de artă. Farmecul Melaniei este că îi place să o facă pe prostuța și duce de cele mai multe ori oamenii în eroare, manipulându-i discret. Fără să vreau sau de mai defapt premeditat am a…

Necunoscuta din congelator

A trecut ceva de când n-am mai citit nimic semnat de Rodica Ojog-Brașoveanu, dar corectăm lucrurile.
Am păstrat cartea asta pentru tren, adică să o citesc în tren. Călătoresc în jur de doișpe ore din Petroșani-acasă, m-am obișnuit (relativ), dar oricum am nevoie de o sursă de divertisment. Deci slavă Universului sunt o cititoare înrăită.
Cum era și se așteptat Necunoscuta din congelator, e plină de enigme, personaje spumoase construite cu atât talent! Ceea ce-mi place nepus la cartea dată, dar și la autoare e că nu se sfiește să-și imbecializeaze personajele. Am avut de a face cu autori atât de îndrăgostiţi de propria poveste și personaje încât le perfecționa până la punctul de a le dezumaniza, și par plastice. Un exemplul ar fi Dan Brown, pe când Rodica Ojog-Brașoveanu nu se dreanjează să mai pună și oameni reali în cărțile ei.
Dar, totuși există 1-2 personaje cu atâta carsimă și farmec încât sigur le îndrăgești. În Necunoscuta din congelator, a fost Milord. mi se părea așa de dubio…