Treceți la conținutul principal

Trilogia Farsser: Asasinul regal

Cred că au trecut mai bine de un an de când am citit primul volum, că am uitat cât de tare mi-a plăcut. La început mi-a fost greu să-mi aduc aminte  detalii, cum ar fi numele persoanjelor, și care-i treba cu ele, dar mi-am revenit repede în forță.
Robin Hobb m-a obișnuit cu stilul ei unic de a descrie lucruri aparent minore întruna, iarăși am citit ce facea Fitz toată ziua, însă cumva monotonia personajului nu m-a plictisit.
Mi-a plăcut felul în care acesta se maturizează, prin greșelile pe care le face, asta îi conferă lui o latură mai umană cu care poți face o legătură. Hobb a depus mult efort la construcția personajului lui FitzChivarly, nu pare clasicul erou dintr-o serie fantsy, cu destinul de a salva omenirea, nu e un erou, chiar dacă are o origine și puteri speciale. Faptul că greșește, simte teama, singurătate, iar mai cu sema indiferent de eforturile depuse nu merge totul conform planurilor lui. Toate astea îl fac un personaj unic în felul său, și am simțit asta, cu fiecare pagină care mă cufunda în gândurile, speranțele și visele sale. Fitz trece prin o groază de încercării, care-l călesc și tot odată în mod normal îi zdruncină echilibrul, își pierde încrederea
și raționamentul, procedează exact cum ar proceda un adolescent. Asta e perfect, rareori regăsesc în persoanje din serii fantsy, atât de umane și bine construite.
Pe de altă parte un aspect care nu mi-a plăcut, pe care l-am observat atât în prima cât și a doua carte este lipsa de ambiguitate a celorlante personaje. Ele sunt colorate stric în alb și negru și din câte pot prevedea nu voi fi surprinsă cu o răsturnare de situație cât un persoanj aparent bun devine antierou, sau când un villan schimbă taberele. Chiar dacă trebuie să recunosc mi-am schimbat opinia pe parcursul cărții de anumite persoanje pe care nu prea le agream în prima parte.
Un citat care a topit și inimioara mea de gheață, și cu care încerc să vă conving să citiți seria.

... mă sărută pe gură... Până ieri, rareori mă atinse cineva: o bătaie prietenească pe umăr, înghesuiala din mulțime sau, prea des în ultima vreme, mâini căutând să mă sugrume. Numai de asemenea atingeri avusem parte.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…