Treceți la conținutul principal

The hedge knight

Cum Farseer mă consumă la propriu, am luat o scurtă pauză. Fiindcă intuiesc că voi fi la fel de traumată după ce o termin, cum am fost după Nunta Roșie. *sigh* Drame am în viața reală suficiente. *sigh again*
Așa ca să-mi recreez creierul(să spunem așa) am încercat și eu să citesc o nuvelă grafică.
Niciodată până acum nu am citit un comics cap coadă, nici nu prea am fost tentată. Îmi place să-mi imaginez singură tot ce citesc, iar desenele mai mult mă încurcă decât să mă ajute.
Dar cum era vorba de o nuvele după GRRM, n-am ezitat.
Când credeam că știu care-i treaba cu universul ASoIF,  am realizat cu citirea acestei nuvele că nu știu nimic. Pff... e dea dreptul foarte frustrant, m-a cam lăsat în ceață. Sunt sigură că mi-ar fi plăcut mai mult dacă o citeam sub formă de text și nu comics... Dar trebuie să recunosc a fost o experiență unică... nu cred că o să se repete în timpul apropiat. Și trebuie să apreciez grafica superbă a comicsului, la fiecare final de capitol mi-aș fi dorit să am imaginea ca poster.
Însă cum spuneam nu mă mai apuc să citesc comicsuri, cel puțin nu acum, sunt mult prea deranjate pentru mine.
Acum la final de articol realizez că n-am scris nimic despre nuvela în sine, care fiind scrisă de Martin, e bineînțeles extrordinară, poate când o să am timp o să mă apuc de întreaga colecție de nuvele Dunk and Egg. Până atunci mă întorc la Farseer, ca să realizez că comparativ cu alții, viața mea e perfectă. (ironie)

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…