Treceți la conținutul principal

Razbunarea asasinului

 Și am terminat cu Farseer! Sunt mândră de mine. Cum bănuiesc eu că Universul a complotat în potriva mea în ultimul timp. Am avut evenimente cu liga și ASBP-ul, plus trebuia să scriu câte un articol aproape la fiecare. Deci, se înţelege de ce am cam tărăgănat cu finisarea trilogiei, mda... dacă stau să mă gândesc, nu am mi-am dorit atât de tare s-o termin. Vestea bună este că există o continuare,  și ce-i și mai tare eu am cartea, însă nu pot crede că am fost atât de proastă încât s-o duc acasă și s-o las acolo.... Pfff... nu mai am răbdare.
Seria asta de cărți mi-a intrat parcă în sânge și a trezit la viața pasiunea mea pentru citit. În fiecare zi abia aşteptam să vin acasă și să pun mâna pe e-reader. Ca pe timpuri am început să-l port peste tot cu mine, cum făceam când eram la liceu.
Cartea asta e extraordinar de captivantă. Chiar dacă acţiunea se scurge lent și practic nu vedem răsturnării de situaţie la fiecare pas, există ceva... Ai impresia că acolo printre pagini, ba chiar la următoarea se coace ceva și ajungi la un moment când exprimi un WTF!
Se aseamănă foarte mult cu Cântec de gheaţă și foc, cred că e prima serie de cărți pe care o pot asocia cu cărţile lui GRRM. Și totuși sunt diferite, Farseer are anume gogoașa aia din mijlocul acţiunii, în jurul căruia orbitează personajele. Îmi plac extrem de mult, mai ales Kettricken și Patiance. Cum am mai menţionat Fitz nu e eroul obişnuit, mare parte a timpului pierde vremea și umblă aiurea fără a avea idee ce face, sau ce trebuie să facă. Mi-a plăcu ideea Catalizatorului și a scopului în istoria celor Șase Ducate. Străbunii și străinii, și modul cum au fost făuriți de autoare mă face să apreciez originalitatea modului în care au fost construiți și introduși în poveste.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…