Treceți la conținutul principal

Cantec de Gheata si Foc

Am terminat seria Cântec de gheaţa si foc. Mi-a luat ceva cei drept dar am terminat-o, şi a meritat fiecare secundă petrecută în compania cărţilor lui Martin. N-am mai scris eu recenzie pentru fiecare carte în parte, fiindcă: Nu mai ştiu cum s-o laud, şi pur şi simplu n-am putut să mă dezlipesc de carte că să revin la tastatură.
Am citit ceva cărţi bune la viaţa mea, cărţi ce sunt ridicate în slăvi de geniale ce sunt. Dar acum toate îmi par simpliste. Autorii ca Rebreanu, Austen, Dostoievski sau alţi clasici cunoscuţi, se concentrează de cele mai multe ori pe un singur personaj, maxim pe două, în timp ce Georgilică, crează o sumedenie de comploturi, intrigi şi personaje. Sunt o grămadă de fire narative, interacţiuni dintre personaje sale, vezi cum fiecare a evoluat. Şi mai cu seama fiecare are o personalitate complexă, ambiguă şi NU POŢI, da nu poţi măcar prezice ce dubioşenii o să-i mai treacă lui Martin prin cap.
Am mai spus undeva pe aici că o carte bună e scrisă de personaje, şi de asta seria Cântec de gheaţă şi foc e bună, fiindcă nu se simte interacţiunea autorului ex machina, ceea cei minunat.

Pur şi simplu ador seria. Şi dacă-mi citiţi blogul, poate că aţi observat că rareori laud eu o carte.
Alt mare plus al cărţilor e realismul, acum o să râdeţi sunt cărţi fantasy. Daaar, iarăşi mă întorc la personaje sunt muuult mai plauzibile decât în majoritatea cărţilor "reale", însăşi complotul şi deznodamântul  par reale. Şi poţi jura că dacă lumea aceea ar exista cu dragoni, zei, şi zombi de gheaţă, lucrurile ar merge exact aşa cum sunt.
Georgilică nu mai scrie clişeica luptă dintre bine şi rău, ca şi în viaţa reală, nimeni nu-i bun şi nimeni nu-i rău. Nimeni şi toţi au dreptate. Martin, a argumentat fiecare trăsătură şi modul de a gândi, totul e bine  pus la punct şi scris cu un mare talent. Sunt capitole  plictisitoare, dar fiindcă e vorba de Martin, nu poţi să-ţi dai seama dacă sunt importante sau nu.
Universul ASoIaF e atât de complex şi bine clădit, dimanic şi constant în acelaşi timp, învăluit de mistere şi tot odată limpede.
Sunt personaje pe care le iubesc, şi pe care iubesc să le urăsc, înţeleg însă motivele fiecăruia, mai puţin pe cele mister cum e Varys, pe Ceilalţi sau Omul Blajin(din Bravos) şi  alţi pe care acum din păcate nu mi  mai amintesc. Cumva încep să ţin minte cei cu fiecare, mii prea lene să citesc nota de la final în care se explică totul, însă sunt mândră să spun că mai recunosc câte un personaj colo când e menţionat.
Georgilică s-a jucat cu mintea mea, am ajuns să-mi placă de Jaime şi să mă enerveze  Daenerys, de şi la început lucrurile erau invers. Simpatizez chiar şi pe unele personaje moarte, care sunt doar din când în când menţionate cum e Rhaegar, sau Lyanna şi Brandon Stark.
Acum îmi place de Jon şi Arya, dar cine ştie poate o să-i urăsc şi o să-mi placă Ramsay. Ei, bine mă îndoiesc, de asta. Ce vreau să spun, citiţi seria, vă garantez că nu o să regretaţi, merită fiecare bănuţ(şi asta vă spune o studentă săracă) chiar şi mai mult de atât.
Găsiţi cărţile aici, sau căutaţi în orice librărie decentă, dacă nu sunt acolo atunci nu mai intaraţi niciodată pe uşa dată.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…