Treceți la conținutul principal

Cantec de Gheata si Foc

Am terminat seria Cântec de gheaţa si foc. Mi-a luat ceva cei drept dar am terminat-o, şi a meritat fiecare secundă petrecută în compania cărţilor lui Martin. N-am mai scris eu recenzie pentru fiecare carte în parte, fiindcă: Nu mai ştiu cum s-o laud, şi pur şi simplu n-am putut să mă dezlipesc de carte că să revin la tastatură.
Am citit ceva cărţi bune la viaţa mea, cărţi ce sunt ridicate în slăvi de geniale ce sunt. Dar acum toate îmi par simpliste. Autorii ca Rebreanu, Austen, Dostoievski sau alţi clasici cunoscuţi, se concentrează de cele mai multe ori pe un singur personaj, maxim pe două, în timp ce Georgilică, crează o sumedenie de comploturi, intrigi şi personaje. Sunt o grămadă de fire narative, interacţiuni dintre personaje sale, vezi cum fiecare a evoluat. Şi mai cu seama fiecare are o personalitate complexă, ambiguă şi NU POŢI, da nu poţi măcar prezice ce dubioşenii o să-i mai treacă lui Martin prin cap.
Am mai spus undeva pe aici că o carte bună e scrisă de personaje, şi de asta seria Cântec de gheaţă şi foc e bună, fiindcă nu se simte interacţiunea autorului ex machina, ceea cei minunat.

Pur şi simplu ador seria. Şi dacă-mi citiţi blogul, poate că aţi observat că rareori laud eu o carte.
Alt mare plus al cărţilor e realismul, acum o să râdeţi sunt cărţi fantasy. Daaar, iarăşi mă întorc la personaje sunt muuult mai plauzibile decât în majoritatea cărţilor "reale", însăşi complotul şi deznodamântul  par reale. Şi poţi jura că dacă lumea aceea ar exista cu dragoni, zei, şi zombi de gheaţă, lucrurile ar merge exact aşa cum sunt.
Georgilică nu mai scrie clişeica luptă dintre bine şi rău, ca şi în viaţa reală, nimeni nu-i bun şi nimeni nu-i rău. Nimeni şi toţi au dreptate. Martin, a argumentat fiecare trăsătură şi modul de a gândi, totul e bine  pus la punct şi scris cu un mare talent. Sunt capitole  plictisitoare, dar fiindcă e vorba de Martin, nu poţi să-ţi dai seama dacă sunt importante sau nu.
Universul ASoIaF e atât de complex şi bine clădit, dimanic şi constant în acelaşi timp, învăluit de mistere şi tot odată limpede.
Sunt personaje pe care le iubesc, şi pe care iubesc să le urăsc, înţeleg însă motivele fiecăruia, mai puţin pe cele mister cum e Varys, pe Ceilalţi sau Omul Blajin(din Bravos) şi  alţi pe care acum din păcate nu mi  mai amintesc. Cumva încep să ţin minte cei cu fiecare, mii prea lene să citesc nota de la final în care se explică totul, însă sunt mândră să spun că mai recunosc câte un personaj colo când e menţionat.
Georgilică s-a jucat cu mintea mea, am ajuns să-mi placă de Jaime şi să mă enerveze  Daenerys, de şi la început lucrurile erau invers. Simpatizez chiar şi pe unele personaje moarte, care sunt doar din când în când menţionate cum e Rhaegar, sau Lyanna şi Brandon Stark.
Acum îmi place de Jon şi Arya, dar cine ştie poate o să-i urăsc şi o să-mi placă Ramsay. Ei, bine mă îndoiesc, de asta. Ce vreau să spun, citiţi seria, vă garantez că nu o să regretaţi, merită fiecare bănuţ(şi asta vă spune o studentă săracă) chiar şi mai mult de atât.
Găsiţi cărţile aici, sau căutaţi în orice librărie decentă, dacă nu sunt acolo atunci nu mai intaraţi niciodată pe uşa dată.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…