Treceți la conținutul principal

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapte lei... sau cam aşa ceva.
Iar acum am să vorbesc despre cel mai enervant clişeu întâlnit enervant de mult în cărţile romantice- fufa fatală.
E "frumoasă" "modestă" şi "interesantă", însă are nevoie de prinţul pe cal alb, pentru ai rezolva problemele şi să-i spună că e specială. Mai are de obicei şi o prietenă(uneori două) mereu veselă, care o încurajează să fie mai îndrăzneaţă, şi care oftează după masculul fermecător al prietenei sale.
Curca noastră(o să spun aşa tuturor personajelor de acest tip) îşi vede  amorezul şi salivează după el, dar e o fiinţă prea pură şi inocentă ca să vorbească cu el. Dânsul o curtează vorbeşte frumos cu ea, sau vorbeşte ca un nesimţit, nu contează ea reacţionează la fel ca o imbecilă, de parcă ar avea albuş de ou în loc de creier. Ori ea îl respinge la început ori el, peste cel mult patru zile se rezolvă treaba când îşi declară iubire veşnică. Şi de aici apare al treilea personaj, că doar avem nevoie de un triunghi amoros, sau poate pătrat, de ce nu poligon? Câte au mai rămas?

Ăsta al doilea se comportă ca un nesimţit, ceea ce o face cumva confuză pe curcă, pe cine să-l aleagă, doar e atât de tentant să ai o relaţie cu cineva, care vorbeşte ca un pudel în călduri, făcând aluzii sexuale la fiecare trei fraze. Între timp curca se miră cam la aceeaşi distanţă, cât de frumos maimuţoiul. Şi pe cine oare să aleagă? *faceplam* Aş sugera o sfoară, dar mă îndoiesc că curca poate face un căpăstru.
Ca să fie "intriga" mai intensă trebuie să fie amândoi bogaţi, sau s-o salveze într-un mod oarecare, făcând-o să saliveze şi mai tare, ocazional poate să-l înşele pe primul mascul cu mascul 2, dar nu trebuie să se supere pe ea, doar e o fiinţă inocentă şi... of am mai spus-o. Până la urmă autoarea vine cu o soluţie ex machina, ce o salvează pe curcă de la dilema veţii ei,
Iar acum mă întorc la sursa care a inspirat acest articol. Spun de la început n-am citit întreg romanul, poate îşi revine spre final(deşi mă îndoiesc)
În cele o sută şi ceva de pagini pe care le-am citit am avut destul de des dorinţa să intru în carte şi să-i dau Irinei, adică curcii, câteva palme bune să-şi revină. Tipa e înconjurată de sociopaţi, mai întâi are un prieten imaginar, care de fapt nu-i imaginar, pe care nu-l cunoaşte, dar totuşi ştie că e un om bun. V-aţi prins? Nici eu.
Faptul că o sună în toiul nopţii, şi nu vorbeşte de loc cu ea, n-o împiedică pe curcă să-i spună totul despre viaţa ei personală. Credeam că asta e apogeul prostiei, dar curca m-a surprins repede. Face cunoştinţă cu un tip super bogat şi super sexy, pe care clar îl place, însă se comportă ca o mironosiţă, Cumva asta nu-l face pe mascul să reacţioneze cum ar reacţiona orice tip cu IQ peste 0, adică s-o trimită naibii. Maimuţoiul decide să o impresioneze provocând aproape un accident în care e implicată şi ea, apoi mituiind un barman o sună pe la 4 dimineaţa, iar ea bineinţeles începe să-i povestească totul despre viaţa ei, maimuţoiul fără să ştie o prinde de coarda ei sensibilă. E totul frumos şi bine cu primul mascul, până lucrurile nu sunt clare se poate distra ea cu fratele lui, bâjbâindu-se ocazional şi dormind împreună cât timp e certată cu celălalt, că da ce se poate întâmpla.
Oi fi eu paranoică, dar dacă mie mi s-ar întâmpla aşa, aş cere un ordin de restricţie pentru distanţă maximă, şi m-as ascunde în frigider până uită toţi de mine. Însă nu şi eroina noastră care se distrează în continuare cu sociopaţii ei.
Şi deci ce ne învaţă cărţile astea? Că e ok să vorbeşti la telefon  cu străini spunându-le totul de parcă stai la bârfe cu prietena. Că dacă un tip se comportă ca un măgar cu tine, tu să-ţi tragi mucii şi să te plângi cât e viaţa de bitch?
Eu chiar sincer nu înţeleg, ăsta nu-i romantism, nu cred că e o definiţie corespunzătoare pentru acest gen literar. Ce s-a întâmplat femeilor, înţeleg că doare encefalul dacă pui niţică complexitate unei cărţi, dar chiar aşa? Ce s-a întâmplat cu romanele lui Simione de Beauvoir, sau nu se mai aude de ea, Iulia Hasdeu sau Margaret Mitchell.
O fi murit feminismul? Sau o fi fost omorât de romanitismul penibil de astăzi?
Spre final un mesaj pentru toti scriitorii care mi-au traumat adolescenţa cu romane bolunde periculos de contagioase.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…