Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2014

My five personalities

Să recunosc, am eu o plăcere perversă, să arunc câte o idee scandaloasă, și să văd cum reacţionează oamenii. Don't juge me plese! E greu sa fii mine, iar dacă mai adaugi o răceala de iarna, temperatura plus cafea naturală nu poate sa iasă nimic bun. Mă uit și eu că au cam crescut vizualizăriile blogului meu, datorită ultimiilor articole. În care am repetat la nesfârșit, că voi muri singură. Hai că am cam exagerat, n-am să mor singură, cele 7 pisici care vor trăi cu variantă mea bătrână se pun, nu? Mda... Cum spuneam e greu să fii ca mine, când ai mai multe personalităţi si fiecare din ele se lupta sa devină dominantă.

I sit motionless at the center of my web. That web has a thousand radiations, and I know well every quiver of each of them
First comes Nerd și Narcisita de mine, care de ceva timp au format o alianţă, și se cred mai bune de cât restul. Apoi vine și Principiala, datorită căreia încă sunt în deplinatatea facultăţilor mintale. Fiindcă urmează My dark side, care zâmbește d…

Doar 14

Cum se apropie sfârșitul anului, trebuie sa fac și eu o concluzie generală, de care nu sunt prea încântată. Am avut un an plin de evenimente, plăcute și mai puțin plăcute. Am făcut o groază de greşeli, și am multe să-mi reproşez. Lucrurile nu au ieşit cu mi-am dorit, și astfel a murit copilul din mine.
Cel mai mare regret al meu, nu e faptul că am ajuns să învăţ Petroșani, la MPG, chiar dacă încă mă gândesc serios la posibilitatea de a mă întoarce în trecut și a mă autostrangula când am aplicat aici.

Sansa's Hymn

Gentle Mother, font of mercy,  Save our sons from war, we pray.  Stay the swords and stay the arrows,  Let them know a better day.  Gentle Mother, strength of women,  Help our daughters through this fray.  Soothe the wrath and tame the fury,  Teach us all a kinder way.  Gentle Mother, font of mercy,  Save our sons from war, we pray.  Stay the swords and stay the arrows,  Let them know a better day.

Citate epice

Fiind un bookholic, am adunat ceva citate. Cei drept erau ba marcate direct în carte, cu vreun pix, ba notate pe vreo foaie pe care o purtam mereu cu mine de parcă era rugăciune, Însă acum în sârșit le așez la un loc, frumos.
Dacă aș putea memora teoria la algebra cu uşurinţa cu care memorez citatele astea, as fi acum doctor în algebră. Dar creierul meu nu funcționează așa(din păcate).
 George R.R. Martin e o mașină de citate, unul din motivele pentru care a devenit unul din autorii mei preferați.

*You think my life is some precious thing to me? That I would trade my honor for a few more years...of what?
*There no men like me theres only me.
*A day will come when you think yourself safe and happy, and suddenly your joy will turn to ashes in your mouth, and you'll know the debt is paid
*Never forget what you are. The rest of the world will not. Wear it like armor, and it can never be used to hurt you
*'Can a man still be brave if he's afraid?' 'That is the only time a m…

Frustrari...

Cum am spus un mean article de zile mari. S-au adunat ceva frustrări și le voi vărsa cu plăcere perversă pe săracul meu blog. So... let's begin.
Am trăit până nu de mult cu iluzia, că dacă voi respecta toate regulile impuse de mentalitatea societăţii, voi fi cumva eventual recompensată. Mda...
Am fost de mică, fetița cuminte și ascultatoare, dar vai, cu toată modestia am fost fica perfectă.
Well, I'm totally nerd! Chiar dacă, am o dantură perfectă și vedere desăvârșită. Dar, chiar așa, încercând să fiu perfectă și să mulțumesc pe toată lumea, am înțeles că e inutil. Nu poți fi în grațiile tuturor ori cât ai vrea.


“So many vows… they make you swear and swear.Defend the king. Obey the king. Keep his secrets. Do his bidding. Your life for his. But obey your father. Love your sister. Protect the innocent. Defend the weak. Respect the gods. Obey the laws. It’s too much. No matter what you do, you’re forsaking one vow or the other.”
Spre exemplu, am auzit de vreo sută de ori opinia c…

Home... sweet home!

După mai bine de 14 ore cu trenul, sau înghețând prin gara sau la vama, în sfârșit sunt acasă. Dar deja mi-am şters toate amintirile neplăcute din cap și am trecut peste. Sunt acasă!
De două zile mai exact în care, am lenevit după pofta inimii, atât de tare încât nici netul nu m-a interesat.
Când mi-am văzut casa mea galbenă, soarele meu personal, n-am văzut un lucru mai frumos în întreaga mea viață. Și am simțit fericirea deplină datorită lucrurilor mărunte pe care le-am făcut.
Cum am intrat pe poartă m-am și dus la Alunelu (câinele meu) și m-am jucat cu el, că da mi-a fost dor foarte tare de ghemotocul diabolic de blană albă. Apoi am lenevit la propriu pe canapea mâncând floricele și privind un serial dubios. Până când seara, am avut în sfârșit o baie normală în cadă, în care am stat până m-am încrețit. Iar somnul... pe patul meu... no words to describe this perfection.
Acum, după ce am îmbodobit casa sunt gata de sărbători!
Ok revin mai târziu cu un mean article, că sunt, cum spun…

Cand te nasti in secolul gresit...

Ei bine, fiindcă tot e unu noaptea și somnul nu vrea sa vină, vine imaginația.
N-am mai scris de o veşnicie pe aici, dar eu oricum, mai devreme sau mai târziu revin, mereu revin.
Nu mai știu de câte ori am auzit fraza asta Studenția e cea mai frumoasă perioada a vieţii. Tot aştept să văd și eu cât e de frumoasă, dar nici un efect.
În fine nu de asta sunt aici, ci să mă plâng niţel.
Nu sunt în nici un caz conservatoare, ba chiar din potrivă, sunt puțin nihilistă(de fapt ceva mai mult). Dar aud și chiar văd lucruri pe care can't unsee and unhear, care mă fac să realizez, că de fapt sunt o sfântă. Știu deja că modestia nu se numără printre calităţile mele, dar în schimb mă pot lăuda cu alte. Sunt un fel de combinație dintre Ned Stark, Stannis Baratheon, și Scarlett O'Hara, daca așa ceva e posibil eu sunt persoana respectivă. Deci pentru cine n-are idee cine sunt respectivii, am să-i descriu cât de bine pot. Onoare, dreptate și ambiţie. Trei citate ca sa-i descriu pe cei trei și …

Introspectie - alter ego

Acum sunt sigură, Universul complotează împotriva mea, că trebuie cumva să-mi explic ghinionul de ieri... Și de parcă asta nu era de ajuns, sunt cuprinsă de o criză de creativitate.
Mi-am propus anul acesta, să mă apuc serios de treabă, și să scriu o carte, dar uite că planurile mele nu merg exact cu mi-am dorit.
În speranța că voi trezi din hibernare imaginația mea, m-am hotărât să fac o introspecţie a personajului Mădălina Basarab(alter ego).
Deci let the game begin...
*Eu par o persoană destul de calmă, și chiar indiferentă, dar puțini ştiu, că am o latură colerică bine definită, care ar fi în stare, să pună în practică all my dark thoughts. Deci cu siguranţă împrumut această trăsătură.
*Sunt o narcisistă incurabilă, o menţionez pentru a o mia oară.
*I'm totally nerd! În cel mai clișeic mod posibil, doar că am o vedere perfectă și dantură desăvârșită.
*Eu mereu spun adevărul, și dacă nu-l spun atunci tac. Sunt o mincinoasă teribilă, și dacă cumva reuşesc să spun o minciună, mă…

Ignorantii perfecti

Iognoranți, asta suntem noi, ne descurcăm atât de bine cu funcţia asta, încât definim la perfecţie cuvântul dat.
Urăsc să-mi tratez blogul în acest fel, scriind articole politice, dar chiar nu pot să mă controlez acum. Suntem în plină campanie electorală, și cum eu mă aflu la moment în România, pot spune că sunt prinsă între două campanii, de parcă una nu-mi ajungea.
Politică, prin definițe de mai murdară ca o baie publică, și asta spune multe. De aceea înţeleg sincer oamenii care nu vor să aibă nimic de a face cu ea. Dar când spui: dă-i dracu de vot... Mi se pare o ipocrizie incredibilă.

Conform fascinantei noastre clase politice și a sistemului electoral, votul tău va fi împărţit frumos învingătorilor în cazul în care n-ai ai votat. Și cine la noi i-a mereu majoritatea voturilor? PCRM! Poti să fii cel mai mare anti-comunist, să-l urăști pe Voronin și pe toți de teapa lui. Dar, în momentul în care nu ai mers la vot, e ca și cum i-ai votat, surprinzător nu!?
De aia, oameni buni, eu o…

Salon de carte

Cu atâtea ore de ştiinţă exactă, pe care le fac la facultate, simt că am început să merg și să vorbesc ca o mașină. Până ieri nu puteam să pricep ce-mi lipseşte, dar acum ştiu.
Ieri, alături de alți membrii ai ASBP, am fost invitată la un salon de carte.

Cum n-am mai fost la o salon de carte din clasa nouă, m-am gândit că n-ar fi rău să merg. Lucrul minunat este că salonul de carte a avut loc într-o galerie. În care, cum am intrat am și realizat, ce-mi lipsea, o doză de cultură, să vorbesc cu cineva care știe cei postmodernism...
Au fost prezenți și oameni de cultură din Valea Jiului, care au avut îngăduința să răspundă la câteva întrebări și să ne spună ceva din istoria regiuni, din care spre ruşinea mea ştiu puține.
Invitat a fost și scriitorul, Marian Boboc, care ne-a vorbit mai multe despre Valea Jiului, de asemenea și Robert Hummel, cu care am discutat spre final, despre istoria basarabenilor, și a oamenilor care trăiesc în vale. Ne-am povestit despre experienţa lui în perioada …

Nostalgie

Sunt de mai bine de o luna, aici în Petroşani, deci trebuia să trec și prin asta...
Îmi place să cred că sunt puternică și pot înfrunta orice(sau aproape). Dar, m-a năpădit și pe mine dorul de casă.
Acum, mie dor și de lucrurile care mă enervau acasă, mie dor să văd fețe cunoscute chiar și a oamenilor cu care n-am vorbit niciodată.

Însă se pare că trebuie să mă împac cu situația în care mă aflu, fiindcă nu prea am de ales, sunt blocată aici până de sărbători. Când o să fug spre casă, ca un lup sălbatic, cu vântul rece fluturându-i în blana cenușie. Mda... prea multă cafea.
Între timp nu pot decât să trăiesc cu amintirile legate de liceu, când unica mea problemă era că învățam prea multe poezii. Când anul trecut cam în timpul asta recitam Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, și făceam baie într-o cadă. Ce vremuri...
Nu rămâne decât să zâmbesc, oricum cei mai rău urmează...



Ok, trebuia să mă destăuinui și cum numi pot permite o sedință la psihiatru, profit de blogul meu uitat.
Pre…

A Song of Ice and Fire "final" epic

All seems lost as Jon lays bleeding in the snow, surrounded by traitors and cold. As the cold grew stronger, the traitors realize something is off - it's TOO cold. The Others attack in force. Ghost, being warged by Jon, defends his body while Melisandre performs a last-minute ritual to revive him. She kills Shireen as sacrifice and breathes fire into Jon's mouth, and he rises up, but not before avenging Shireen by plunging Longclaw into Melisandre's heart. Longclaw bursts into flame, revealing Jon Snow as Azor Ahai reborn. Meanwhile Stannis's forces smash the Boltons at Winterfell. Just as Stannis revels in his victory, Wyman Manderly buries a hatchet in his back and the northerners defeat the rest of Stannis's host. With the Boltons defeated and on the run, it is time to implement the Grand Northern Conspiracy. The northmen head to the Wall where they find Azor Jonhai leading a repentant Night's Watch against the Others. "Not yet, Jon," they say, &q…

Personaje epice

Acum mi-a venit brusc o ideie, să scriu despre, personajele epice pe care le-am adorat, atât din cărţi cât şi în seriale şi filme. Să fiu sinceră sunt o mulţime, aşa că dacă omit unul revin mai târziu.
Toph este personajul meu preferat din Avatar: Last Airbender. Sunt încă fana serialului animat, chiar dacă amuş am 20 de ani. Chiar dacă e un serial pentru copii, scriitorii serialului şi-au pus encefalul la treabă şi au creat personaje cu mult mai complexe de cât te puteai aştepta de la un serial animat. Iar Toph transpiră epicness(la propriu), chiar dacă e o fetiţă oarbă, e un badass definit, puternică fizic şi psihic. O ador pentru puterea ei, sinceritatea extremă, pentru faptul că nu se plânge de condiţia în care se află şi duritatea pe care o invidiez.
Loki iubesc supereroii, dar mai mult ca supereroii iubesc villanii. În timp ce majoritatea dintre antagoniştii sunt într-un fel scuzaţi de către film pentru "răutatea" lor(ex, toţi villanii din Spider-Man). Loki este diferit…

Eroi uitati

Fiecare ţară îşi are oamenii de valoare, şi e şi normal să-i promoveze. De aceea mare mi-a fost mirarea când ieri, am aflat, că mare mândrie din Petroşani este un manelist, a cărui nume, deja din mândrie proprie am refuzat să-l memorez.
Tocmai mergeam spre monumentul unui general român, căzut în luptă chiar pe Valea Jiului, de aceea indignarea mea a luat ceva proporţii.
Sunt deja 98 de ani de la moartea eroului, Ion Dragalina, asta nu scuză faptul, că e trecut în oblivion. În timp ce eram prin defileu, admirând peisajul, pentru care a meritat să-mi congelez oasele, fiind ca de obicei cea mai tăcută persoană din grup. Cufundată  gândurile mele filozofiece ale unui geniu neînţeles, despre umanitatea pierdută. Normal că imaginaţia mi-a jucat festa şi  Godzila a  apărut din ceaţa munţilor. Dar s-au spulberat toate ideile mele vendeta, la fel de repede ca şi oboseala mea.

Chiar dacă am îngheţat cum n-am îngheţat niciodată, şi cam pe la jumătatea excursiei nu mai avem chef de nimic, nu am …

Am sa scriu o carte...

De fapt, am să scriu două, și mai concret m-am apucat să le scriu de ceva timp.

Mulţi din prietenii mei, la vârsta asta, nu știu ce vor să facă cu viața lor. Eu mereu am știut, sau mai precis am știu în clasa șaptea, când brusc, m-am hotărât că voi fi scriitoare. A fost o realizare simplă, când mi-am dat seama că ar trebui să distribui poveștile ce mi se înfiripau în minte, altfel îmi va exploda capul. De atunci am scris ceva povestioare, citite excluziv de un cerc restrâns de persoane. Am primit feedback-uri pozitive, dar totuși, n-am putut să înfrâng cel mai aspru critic, eu însumi. Chiar dacă o parte narcisistă a mea este foarte mândră de realizările mele, o parte pragmatică din mine știe că mai am mult de lucrat.

Și mai am un inamic mare, plictiseala, brusc mă pot plictisi de povestea la care lucrez. În trecut am renunțat la multe idei doar fiindcă m-au plictisit, sau nu mi s-au mai părut la fel de bune ca la început. Dar acum vreau să duc lupta asta până la capăt, vreau să scriu…

Gradina uitata

Am cumpărat cartea asta la târgul librărilor în Chişinău(parcă așa era evenimentul dat). Am intuit că e promiţătoare, și n-am vrut să o las să strângă praful acasă, așa că am luat-o cu mine până Petroşani. Bineînţeles oamenii și-au luat de acasă lucruri stric necesare, dar mie nu mi-au încăput banalităţi printre cărţile pe care le-am îndesat în valiză.
Și deci încep recenzia spunând cât de extraordinare e cartea asta. După ce Martin mi-a terorizat creierul cu Dansul Dragonilor, aveam nevoie de o carte diferită de universul fantasy.
Și cum cartea promitea mistere de familie, trădări, personaje dubioase și secrete, părea ideală. Și într-adevăr e perfectă! Am găsit acelaşi știl îndrăgit de mine la cărțile lui GRRM, ca acţiunea să alterneze de la un personaj la altul. Mi-a plăcut că Morton nu s-a concentrat pe un singur personaj, ci a împletit un frumos roman, cu o mulțime de fire narative. Și partea ce-a mai tare e că fiecare personaj are acțiunea plasată într-un anumit timp, începând c…

Cantec de Gheata si Foc

Am terminat seria Cântec de gheaţa si foc. Mi-a luat ceva cei drept dar am terminat-o, şi a meritat fiecare secundă petrecută în compania cărţilor lui Martin. N-am mai scris eu recenzie pentru fiecare carte în parte, fiindcă: Nu mai ştiu cum s-o laud, şi pur şi simplu n-am putut să mă dezlipesc de carte că să revin la tastatură.
Am citit ceva cărţi bune la viaţa mea, cărţi ce sunt ridicate în slăvi de geniale ce sunt. Dar acum toate îmi par simpliste. Autorii ca Rebreanu, Austen, Dostoievski sau alţi clasici cunoscuţi, se concentrează de cele mai multe ori pe un singur personaj, maxim pe două, în timp ce Georgilică, crează o sumedenie de comploturi, intrigi şi personaje. Sunt o grămadă de fire narative, interacţiuni dintre personaje sale, vezi cum fiecare a evoluat. Şi mai cu seama fiecare are o personalitate complexă, ambiguă şi NU POŢI, da nu poţi măcar prezice ce dubioşenii o să-i mai treacă lui Martin prin cap.
Am mai spus undeva pe aici că o carte bună e scrisă de personaje, şi …

I am gonna die alone?

Ascultând melodia asta, tot aud citatul care sună aşa. "Oh God I am gonna die alone!". Şi din întreg cântecul(care-i superb apropo) fraza asta pare să coincidă cu starea în care mă aflu. Acum fără panică(în caz în care chiar vă pasă de mine) nu sunt într-o depresie şi nici nu sunt la moment singuratică. Începând facultatea, am cunoscut o grămadă de oameni şi mi se pare o tâmpenie să mă simt singură, chiar dacă sunt, dar nu să vă povestesc eu acum despre banala mea viaţa amoroasă care e mai simplistă decât a unei fete de doisprezece ani.

Vreau pricep de ce simt aşa. Şi cum asta e unicul loc unde sunt sinceră până la absurd, o să încep să descâlcesc cei cu mine.
 1 Mă uit la oamenii cu privirea încruntată, sunt un fel de grumpy cat în variantă umană, acum să mă justific. Nu o fac intenţionat, pur şi simplu mă abat gânduri filozofice despre problemele umanităţii, şi nu pot să zâmbesc. E prea naşpa lumea nu eu.
2 Sunt cea mai tăcută persoană dintr-un grup ce discută. Asta nu ma…

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Summer in a bag of books

1 Drumul către mare: O carte pe care ai aşteptat mult să o citeşti
Uragan asupra Europei de Eugen Burada şi Vintilă Corbul. Am auzit multe laude despre cartea asta şi am cumpărat-o de ceva timp şi  am început să o citesc şi eu minunată, totuşi nu pot să găsesc timp să termin măcar primul volum.

2 Răsărit de soare: Cartea la a cărei lecturi abia aşteptai să te întorci după ce te trezeai dimineaţa
Iureşul săbiilor de George R. R. Martin, o citesc chiar acum, o lectură captivantă, pentru care merită cu siguranţă să mă trezesc mai devreme, ca să reuşesc să citesc cel puţin un capitol.

3 Apus de soare: O carte pe care ai stat să o citeşti noaptea.
Viaţa lui Pide Yann Mortell, nu e singura carte care mi-a ţinut companie până noaptea târziu, dar e singura de care-mi amintesc la moment.

4 Perla din scoică: O carte de la care nu aveai mari aşteptări, dar pe care ai considerat-o excepţională după cei ai terminat-o
Divergent de Veronica Roth, n-aş numi-o excepţională, dar e mai bună decât prevedeam că …

GoT # 2: Inclestarea regilor

Lumea din "Urzeala tronurilor" este una dintre cele mai complexe şi frustrante universuri fantasy. E doar un singur zeu în lumea aia şi numele lui e GRRM. Albul şi negrul nu există doar gri, gri şi iarăşi gri. Mixând realitatea cu fanatsticul, autorul a creat una dintre cele mai reuşite serii din ultimii ani. Folosind la prima vederea nişte clişee timpice, care s-au transformat pe parcurs în ceva cu totul nou.

"Încleştarea regilor" este volumul doi din serie, mi-a luat ceva timp să-l citesc, doar nu prea am avut timp, fiindcă e o carte uşurică din punct de vedere al naraţiunii, unica problemă fiind personajele la infinit.  Sunt atât de multe! La început am încercat să le memorez numele, însă am renunţat pe parcurs, dacă pe cele care participă direct la plot, le mai ţin minte pe cele menţionate nici nu mă mai obosesc să le pronunţ numele corect.
O lectură distractivă aş spune despre carte dar problema e că m-am uitat la serial şi deja nu mai am aceeaşi reacţie
"…

Carti importante din viata mea

De mult îmi doream sa scriu un articol despre cărţi importante, şi deci având un minut liber îmi tastez şi eu gândurile poate cumva, cumva mai recrutez pe cineva în tabăra cititorilor.
Am citit ceva cărţi în aceşti 19 ani, nu spun că sunt multe fiindcă nu sunt, cred că niciodată n-o să fie suficient de multe. Însă sunt  mândră că printre bolunzenii, şi prostii YA, am mai dat peste o carte care şi astăzi e în mintea mea, având un loc special pe raftul meu.
Amintiri din copilărie şi Poveşti de Ion Creangă Suntem foarte norocoşi că avem un scriitor ca Creangă, l-am îndrăgit încă de mică pentru stilul lui liber. Fără îndoială Creangă este un geniu al literaturii, iar poveştile sale mi-au îndulcit copilăria, am râs citind amintirile sale savurând naraţiunea perfectă.

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte de Petre Ispitescu Ador povestea asta, cu siguranţă una dintre cele mai reuşite poveşti pe care le-am citit vreodată şi poveşti am citit cu duiumul. Grimm şi Andersen au avut de c…

Anale Bac 2014 #4

Slavă zeilor am terminat cu bacul! Nu mai credeam ca am să ajung să termin, dar după zile de tortură cerebrală, care ar face până şi ceremoniile de iniţiere din Okipa, să pară mai suportabile, pot să mă relaxez şi eu măcar un pic.

Deci m-am trezit şi eu mai devreme, pe la ora 4, şi fiindcă era  în jur de ora 4, am hotărât să mai dorm 5 minute, şi da, am dormit până la 6.
Şi fiindcă ploua de dimineaţă, nu doream nici să mă mişc din pat, dar parcă aveam de ales...
 Cu un calm terifiant pe care-l împărtăşeau şi colegii mei, am mers minute bune până la centrul de bacalaureat.

Făcând ce făceam eu de obicei înainte de bac, adică privind pe geam, încercând să fac o conversaţie. Până când am ajuns la destinaţie, unde timpul arăta exact cum mă simţeam. Nici glume nu-mi mai treceau prin cap, aşa ca situaţia să para şi mai rea.
Şi ca pentru ultimul examen, au venit o mulţime de persoane, ca să mai scuture pe careva, câte un pic. Am fost şi noi controlaţi fiecare cu detectorul de matale. Despre p…

Anale Bac 2014 #3

A venit în sfrâşit şi Bacul la istorie, unicul examen pe  care l-am aşteptat. Şi da de parcă nu aş fi destul de ciudată, fiindcă-mi place matematica, păi istoria o ador. Cu toată modestia, am fost încă din a treia cea mai bună la istorie.
 Mă fascinează pur şi simplu şi tare-mi mai place când ştiu ceva ce majoritatea nu ştie.
Adevărul e că niciodată n-am stat cu cartea în mână şi n-am tocit la greu, toată istoria pe care o cunosc, nu prea ştiu de unde anume o cunosc, pur şi simplu acumulez informaţia din aer.
Deci după ce am aşteptat minute bune, până să primesc testul, uitându-mă la fiecare cinci minute şi realizând că abia a trecut un singur minut. Când în sfârşit am primit testul, am zâmbind mulţumind zeilor pentru el, primii itemi au fost uşori, de fapt foarte uşori, încât e incredibil cum unii n-au putut să rezolve. La cauză efect şi eseul a fost ceva mai greu. Nu poţi vorbi despre epoca antică şi medievală chiar aşa de mult, cu personalităţi am mai găsit eu câţiva, prin mintea …

Anale Bac 2014 #2

Am repetat procedura de la primul examen. Însă cum, de data asta am avut dea face cu o limbă străină, care nu mie prea simpatică. Şi de fapt n-am eu nimic cu franceza ci cu prima mea profă de franceză care avea un talent incredibil de a teroriza şi trauma copii. Engleza am învăţat-o practic din aer, în timp ce franceza mi-a fost băgată pe gât, iar eu refuz să fac orice ce sunt forţată să fac.
Mă rog, deci am primit din nou un test cu buline, mi-ş fi dorit să nu-l deschid, dar eram obligată. Şi odată ce l-am deschis mi-aş fi dorit să-l închid pe loc. Cu prima privire aruncată asupra itemilor nu am înţeles nimic. Da creierul mi-a mai jucat fiesta asta şi după ce  m-am forţat un pic, am activat partea cerebrală unde îmi era stocată toată franceza. Ca de obicei m-am apucat de civilizaţie şi creativitate, şi după ce m-am mai inspirat de pe pereţi, adăugând cuvinte pe care creierul mi le sugera, am scris, parcă totul bine. Cam aşa a fost şi  cu celelalte exerciţii, însă cei mai rău urma. G…

Anale Bac-2014 #1

M-am trezit cu noaptea-n cap, să mai repet, de fapt mi-am petrecut dimineaţa încercând să mă trezesc. Şi după două căni enorme cu cafea şi o pastilă Omega 3, aveam energie cât să răstorn munţi, sau cel puţin aşa credeam.
Încrezută sută la sută în mine, mai ales după ce am îmbrăcat  tricoul cu inscripţia desteptozaur.
 Am pornit şi eu cu tupeu spre sala de examen, unde am fost închisă împotriva voinţei mele timp de trei ore. Petrecându-mi primele douăzeci de minute analizând atent tapeta şi cam tot ce era pe pereţi, după aia am salutat politicos camera cu mâna, şi am aşteptat testul, în timp ce mă prefăceam că ascult discursul de la radio. Totul bine şi frumos, până când nu mi s-a pus testul bulinos pe masă. Şi da, nu glumesc, era un test cu buline, habar n-am de ce.
Am ridicat şi eu din umeri şi am deschis prima pagină, după zece secunde creierul meu s-a oprit.
Primul impuls a fost să duc imediat foaia goală, însă am ezitat şi după câteva minute de tratative cu encefalul, am început …